[stefan florin]

Acest nume sfânt de Iehova aşa cum apare în versiunea Bibliei din 1913 şi în Sfânta Scriptura de la 1874 tipărită la Iaşi, se scria în ebraică sub forma a patru litere YHWH sau IHWH, la care se adăuga vocalele corespunzătoare, deoarece scrierea ebraică scria doar consoanele fără vocale (lingviştii de astăzi înclină totuşi spre forma Yahweh). Este bine de ştiut însă că evreii au pierdut ei înşişi pronunţarea corectă a acestei perifraze notate în textul vechi doar cu consoane. Astăzi nimeni nu poate spune că ştie cum a sunat vocea din ceruri prin care S-a identificat Dumnezeu înaintea lui Moise, nu cunoaştem în mod sigur decât consoanele acestui nume sau aşa numita: ‘tetragramă’ (YHWH).
Două lucruri au survenit, ducând la schimbarea acestei situaţii. În primul rând, printre iudei s-a ivit o idee superstiţioasă că ar fi greşit să se rostească numele lui Dumnezeu cu voce tare; de aceea, atunci când ajungeau să citească acest nume în Biblia lor, ei foloseau cuvântul ebraic ‘Adho-nai’ („Domnul Suveran”). Apoi cu trecerea timpului vechea limbă ebraică însăşi a încetat să mai fie vorbită în conversaţia zilnică şi în felul aceasta pronunţarea ebraică iniţială a numelui lui Dumnezeu a fost în cele din urmă uitată. Pentru a împiedica dispariţia pronunţării ebraice în ansamblu, erudiţii iudei din a doua jumătate a primului mileniu al erei noastre au inventat un sistem de puncte care să reprezinte vocalele lipsă, plasând aceste puncte pe lângă consoanele, în cadrul textului Bibliei ebraice. În acest fel erau scrise atât vocalele cât şi consoanele, iar pronunţarea, aşa cum era la aceea dată, s-a păstrat. Când s-a ajuns la numele lui Dumnezeu, în loc să pună semnul vocalelor potrivite lângă consoane, în majoritatea cazurilor ei au pus alte semne vocalice care să reamintească cititorului să pronunţe ‘Adho-nai’. De aici s-a ajuns la forma scrisă Iehouah, ca, în cele din urmă, forma de pronunţare a numelui lui Dumnezeu în limba română să devină Iehova. Acesta este explicatia aparitiei termenului de Iehova a Societatii "Turnul de Veghe" a Martorilor lui Iehova
Problema este că orice enciclopedie serioasă, susţine că forma Yahweh este corectă şi nu forma Iehova, care este o formă eronată a numelui divin:
• Enciclopedia Americana: „Iehova o formă eronată a numelui Dumnezeului lui Israel.”
• Enciclopedia Britanică: „Iehova, o redare eronată a numelui Dumnezeului lui Israel. Eroarea a apărut printre creştini în Evul Mediu, prin combinarea consoanelor YHWH cu vocalele din Adonai.”
• New Catolic Enciclopedia: „Iehova, forma falsă a Numelui divin Iahve.”
• The Jewish Enciclopedia: „Iehova este o pronunţie greşită a evreiescului YHWH, Numele lui Dumnezeu. Această pronunţie este imposibilă din punct de vedere gramatical. Forma Iehova este o imposibilitate filologică.”
• Enciclopedia Iudaică: „Adevărata pronunţie a numelui YHWH nu s-a pierdut niciodată. Mai mulţi scriitori greci de la începutul bisericii creştine atestau faptul că numele acesta era pronunţat Iahve. Acest lucru este confirmat cel puţin pentru vocala primei silabe a Numelui, de forma prescurtată Yah, care este folosită uneori în poezie.”