,,Ii simti rasuflarea.Vibra spre el cu o dragoste nevazuta,usoara,pregatita si plina de incredere-o viata stranie,intr-o noapte la fel de stranie.Pe neasteptate ii simti sangele.Urca si urca dar era mai mult decat atat;viata,de o mie de ori blestemata si binecuvantata, de atatea ori pierduta si tot de atatea ori redobandita-cu o ora inainte asemenea unui tinut arid,limitat,stancos,fara nimic mangaietor-si acum tasnind,tasnind parca din nenumarate fantani,rasunand si apropiindu-se clipa tainica in care cineva,care nu mai credea deloc in puterea ei-era iarasi omul de mai inainte,iesind din mijlocul valurilor pe tarmul oceanului,alb si stralucitor,intrebare si raspuns in acelasi timp,toate acestea urcau si furtuna se aduna in ochii ei.

-Priveste,spuse Ravic.Omul asta nu stie nimic,nu stie ce aripi ne-au atins pe noi.Se uita la noi si nu vedea ca ne-am schimbat. Lucrul acesta este foarte bizar in lume: poti sa devii un arhanghel,un nebun sau un criminal,nimeni nu observa nimic.Dar cand iti lipseste un nasture fiecare observa lucrul acesta. -Nu e bizar,este bine asa,spuse ea.Putem fi singuri cu noi insine.Ravic o privi.Noi-gandi el,ce cuvant!Cel mai misterios din lume.Ea ii zimbi."(,,Arcul de Triumf" de Eric Maria Remarque)