[dobrin7m]

În prealabil postat de Hitchens

Va multumesc pentru raspunsuri. Sunt multumit de explicatii si unele chiar au sens chiar si pentru ateul din mine.

@mirela.t, Florin-Ionut:
Generice:
1 - Problema devine una filozofica. Practic intram in capul lui dumnezeu sa vedem ce vrea de fapt de la noi si, desigur, fiecare va trage/imprumuta concluzii(adevaruri). Asa cum ati spus si dumneavoastra, diferitele interpretari au dus la nasterea sectelor.
Concluzia mea este ca dumnezeu alege sa nu-si foloseasca in totalitate puterile care l-ar ajuta sa incheie totul brusc cu un numar de oameni in rai si altul in iad, ci sa urmareasca firul omenirii. E cat de cat ok interpretarea?

Dumnezeu poate cate vrea, dar nu voieste cate poate. Sf. Ioan Damaschin

@Parascheva16, mirela.t:
Dumnezeu este: Tatal - Fiul - Sfantul Duh
Fiul ar trebui sa aibe o mama, corect? Maria este mama lui. Dar Maria este om, care s-a nascut. Deci fiul s-a "nascut"(el nu are inceput) inaintea mamei?

Noi oamenii judecam prin prisma mintii omenesti. Deci este o judecata limitata.

Dumnezeu a vorbit poporului sau in nenumarate feluri, inainte de Hristos. A urmat pedagogia Sa, dar vazand inmultindu-se relele, si vazand invartosarea oamenilor , a decis sa se faca om pentru noi oamenii , pentru salvarea noastra. Cum altfel putea mai bine sa ne dea exemplul iubirii desavarsite , daca nu facandu-se El insusi om, intrupandu-Se. Desigur ca putea aduce salvarea noastra si in alt mod, - la Dumnezeu toate sunt cu putinta - insa a ales intruparea Fiului ca fiind cel mai potrivit mod pentru mantuirea noastra. De aceea Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu. Fiul exista si inainte de intrupare, insa Dumnezeu a decis sa coboare catre noi prin intruparea Fiului , din marea Sa iubire de oameni. Fiul este exemplul desavarsit a ne arata cum trebuie sa iubim pe Dumnezeu. Cum trebuie sa fim, sa devenim. Ortodoxia este calea care arata drumul spre desavarsire, a deveni si noi indumnezeiti. Caci acesta este scopul nostru pe pamant, a dobandi Duhul Sfant si a ne bucura vesnic de iubirea lui Dumnezeu.

Toate femeile nasc fii si fiice dar pot fi ele asemenea Macii Domnului cand nasc fii lor?
Maica Domnului este numita astfel "poarta vietii" cea care mai inainte de nastere a fost fecioara si in nastere fecioara si dupa nastere iarasi a ramas fecioara (parthenos).
Prin ea, Cel nevazut Se face vazut. Fiul insusi Si-a luat din Maria firea Sa omeneasca, trup si suflet, prin procesul maternitatii si zamislirii fara de pacat, de la Duhul Sfant: "Cuvantul Tatalui cel necuprins, din tine, Nascatoare de Dumnezeu, S-a cuprins, intrupandu-Se".

http://www.crestinortodox.ro/religie...zeu-69550.html

@iuliu46:
Ateul nu este destept. Ateul este intotdeauna insetat de cunoastere si cu fiecare informatie noua intiparita in creierul sau plin de neuroni, va fi mai putin prost ca mai inainte.
Nu exista ateu pe lumea asta care nu isi va renunta la ateism in favoarea religiei daca va exista acel lucru care il va face sa se se schimbe.
Nu vreau ca discutia noastra sa devina una ostila. Probabil nici dumnezeu nu ar vrea asta nu?

Desigur ca nu voieste Dumnezeu sa ajungem la discutii ostile, insa responsabili de ostilitate suntem noi adica si tu nu doar iuliu , si sa iti explic si de ce. A scrie cu litera mica, Dumnezeu, Fiul, Duhul Sfant, Maica Domnului pentru noi crestinii este o mare ofensa , o mare durere, caci arata desconsiderare fata de ce noi iubim nespus. Or cine nu doreste ostilitate, si doreste un dialog onest, frumos si cald, acela se gandeste si la celalalt sa nu il supere. Intelegi?
Iar logic gandind, tu scri cu litera mica , crezand ca nu exista Dumnezeu si deci ca este aceasta putin lucru, dar macar o secunda te-ai intrebat : dar daca ma insel? gandesti atunci ca acest "putin lucru" este de fapt un ",mare lucru"? macar si pentru aceasta fa efortul sa scri cu litera mare. Caci noi oamenii, cum suntem limitati in judecata, neputand depasi cele ale firii noastre omenesti , cu siguranta ca ne putem insela cand e vorba de Cel fara de inceput si fara de sfarsit.

Putem sa discutam in continuare pe aceste idei insa mai am cateva idei + o povestioara.
1 -
De ce trebuie sa fim buni doar de frica iad-ului si nu puteam sa fim buni pentru ca avem umanitate si compasiune fata de semeni?
Eu am o maserie tehnica insa in putinul timp liber incer sa imi aduc contributia in societatea. Sunt voluntar Pompieri/SMURD, unde contribuia mea infima a pus urmarul la salvarea a multor vieti, particip la acte de caritate ori de cate ori imi permite buzunarul si timpul. Nu am ranit niciodata pe nimeni si am iubit intotdeauna natura sub toate formele ei. Insa nu am facut asta pentru ca asa a zis cineva de sus si nici pentru a scapa de o eventuala pedeapsa. Voi unde credeti ca merit sa ajung?

In primul rand invatatura ortodoxa de credinta nu ne invata sa fim buni de frica iadului, ci ne invata sa fim buni ca sa fim desavarsiti. Or asta inseamna sa fii bun din dragoste de Dumnezeu, avand firea noastra schimbata in bunatate si iubire curata. Atunci cand mintea noastra este curata, cand inima noastra este curata, facem binele ca fiind din fire iubind pe Dumnezeu si pe oameni si socotind ca binele facut este facut fara un scop de dobandire a ceva anume ci ca asa simtim, ca simtim mila si parere de rau pentru oameni , pentru suferinta lor, dar pentru toti, nu doar pentru unii. or aceasta fara iubirea de Dumnezeu nu poate fi, pentru ca firea noastra este cazuta de la Adam incoace. Avem firea cazuta si toate cele ce le facem , le facem cu justificari si motivari. Si compasiunea este aleasa de noi, caci privind un talhar de pilda nu avem compasiune, desi ar trebui sa avem compasiune si mila si pentru acest om.
Unde meriti tu sa ajungi? ei bine, aceasta o stie Bunul Dumnezeu, numai El Bunul iti cunoaste sufletul si firea. Caci noi oamenii vedem cele exterioare ale tale, insa cele dinlauntru, alcatuirea sufletului tau, gandurile mintii tale, temeiurile tale, doar Domnul le stie. Acolo sa te uiti tu cu atentie, in tine, in inima, in minte si sa incerci sa analizezi ce este. Iar de nu vezi nimic , atunci sa rogi pe Dumnezeu sa iti deschida ochii sufletului ca sa vezi. Un lucru eu stiu sigur: atata timp cat tu acum cauti sa afli, cercetezi, inseamna ca Domnul cu harul Lui te-a atins cumva la inima. Numai ca nu iti dai seama inca. unde, cum, cand? asta tu sti si Dumnezeu desigur. Insa si aceasta este o dovada ca Dumnezeu exista , nu crezi?
Pentru ca un ateu sa ajunga la dorinta de a cunoaste pe Dumnezeu , de a vedea daca exista , negresit inseamna ca harului lui Dumnezeu l-a atins si pe el. caci aceasta de la Dumnezeu vine nu de la oameni.

2 -
O sa povestesc o intamplare care m-a marcat. Acum cateva saptamani, intr-o duminica, ma intorceam de la pescuit cu prietenii. Am oprit, cum facem intotdeaua, la un magazin de cartier sa bem o cutie de coca-cola. Prin fata noastra trecea o batranica amarata care mergea greu. Unul din prietenii mei i-a dat 5 lei eu am ales sa o ajut sa treaca strada.
Eu fiind imbracat in camuflaj, bunica a crezut ca sunt in armata. Mi-a povestit ca fiul ei era in armata si era trista ca a decedat anul trecut de leucemie, iar la doua saptamani i-a murit sotul de suparare. Are o fiica maritata prin tari straine care nu o mai viziteaza. Era singura si bolnava si saraca. Am imbratisat-o, am consolat-o, i-am sarutat mana si i-am dat niste bani. M-a strans la piept ca pe copilul ei. De ce permite dumnezeu asa ceva? El nu plange cand vede asa ceva?

mare este iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, de aceasta sa nu te indoiesti niciodata.
Judecatile lui Dumnezeu nu sunt asemenea judecatilor oamenilor. Nu sti trecutul acelei femei, trecutul familiei ei, suntem ceea ce alegem sa fim, durerile acelei femei au o cauza, la Dumnezeu toate sunt cu rost, nimic nu este fara rost , noi insa nu vedem in toate rostul lor. Poate fiul ei a murit caci Dumnezeu a voit sa il salveze, lasandu-l in viata poate mai tarziu se pierdea in rele, asa poate a ajuns in Rai prin suferinta bolii; incercarile vietii au un rost, un rost sunt si incercarile femeii. Tu ai judecat prin prisma a ceea ce ai vazut si aflat acum, o femeie batrana , saraca, singura si bolnava, insa cine stie ce trecut are? sau cei din neamul ei? nu stim, deci nu putem judeca si cataloga ca Dumnezeu fiind nedrept.

Toate suferintele acestei lumi, sunt ceea ce noi construim in viata, ca omenire; astazi lumea parca se inraieste, sa departeaza de Dumnezeu, de iubire; asa cum omul individual se autopedepseste prin ceea ce alege sa fie si sa traiasca traind in iad inca din aceasta viata, (Dumnezeu fiind bun nu construieste iadul), la fel si la nivel de societate. Caci omul, in clipa in care a pacatuit, a ales iadul el insusi, iar daca persista in pacat si moare in pacat, singur si-a ales locul pe care il merita. Dumnezeu are mila pentru tot pacatosul, iar sfintii spun ca mare este bucuria in ceruri cand un pacatos se pocaieste.

Imparatia cerurilor este inlauntru vostru, spune Scriptura , insa tot atat de bine poate fi si iadul inlauntrul nostru, depinde ce alegem si ce facem in aceasta viata.
Deci nu te intreba de ce Dumnezeu permite, caci stie El Bunul de ce. Nimic nu este la intamplare, sau fara un rost.