Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil
Cand vorbim despre cercetarea duhurilor, in ce context facem aceasta? Asa, in absolut? In abstract?
Nu, mai degraba, legat de propriile noastre experiente din cadrul vietii personale de credinta (a fiecaruia, asadar)? Nu pentru bunul mers al lucrarii de pocainta isi cerceteaza fiecare influentele, duhurile, sugestiile etc.? Nu pentru a preveni fiecare, inlauntrul propriei nevointe, inselarile si ratacirile, apeleaza la sfat duhovnicesc, la cercetarea duhurilor lui?
Oare a cerceta duhurile se refera la altul? Nu la sine?
Oare a ni se propune sa cercetam duhurile lui Arsenie (si inca, prin lumina Predaniei!) nu este o invitatie la o specie teribila a barfirii?
|
Îmi e de folos acest cuvânt, care-mi limpezește înțelegerea cu privire la ce înseamnă cercetarea duhurilor. Și îmi amintește - că adesea uit - unde anume trebuie să fac această cercetare. Iar când o fac, multe duhuri străine găsesc acolo, în inima mea. Și înțeleg cu durere atunci, câtă viață pierd lăsându-le să-mi umble, moarte, prin suflet.
Citat:
|
Dar nu prea am intalnit in literatura duhovniceasca sfatul de a cerceta viata launtrica si duhurile altuia. Aceasta pare a fi strict treaba de duhovnic.
|
Iar dacă am ține minte asta, am avea mai multă pace, atât în noi, cât și între noi.