Nunta în creștinătate nu este ceea ce era nunta Vechiului Legământ; este nunta noului om duhovnicesc, este o legătură intimă, duhovnicească, prin care soții sunt legați, legătură despre care Însuși Hristos a zis că cei ce sunt uniți de Dumnezeu nu pot fi despărțiți, nici pe pământ, nici dincolo de mormânt. Cei ce sunt uniți prin iubire pe pământ nu se despart dincolo de mormânt, căci iubirea care nu moare unește pentru totdeauna pe cei pe care i-a legat pe pământ.
Domnul, lăsând așezământul nunții, i-a unit pe soți cu o legătură veșnică și nedezlegată pe pământ, ca și dincolo de mormânt. Departe de a desface legăturile conjugale. Domnul în parabola Sa invită la ospățul său, între alții, și pe soți, voind a zice prin aceasta, că soții creștini vor moșteni Împărăția Cerurilor, dacă lucrând în frica lui Dumnezeu vor îndeplini în același timp datoriile conjugale pe care Dumnezeu le-a impus . Aceasta e învățătura Domnului nostru Iisus Hristos, referitor la viața fericită a soților ce sunt chemați la viața veșnică. El sprijină acest adevăr printr-o pildă atunci când, intrând în casa lui Zaheu, zice: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia” (Luca 19, 9). Acea casă, acea familie din acea casă, era alcătuită, firește, din părinți, copii, rude și slujitori.
Soții, dincolo de mormânt, sunt soți îngerești, însuflețiți de iubirea cea mai curată și cerească pentru Domnul și unul pentru altul. Bărbatul și femeia, zice Apostolul Petru, sunt moștenitorii vieții fericite în Rai (I Petru 3, 7). Pentru ca soții să poată ajunge la ținta aceasta, apostolii au statornicit îndatoririle soților pe pământ, ca ei să fie o singură ființă duhovnicească, moștenitoare a vieții veșnice, iar nesocotirea acestor legi și așezăminte aduce, și pe pământ, și dincolo de mormânt, o viață plină de plângeri și suferințe.
( Părintele Mitrofan )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|