Subiect: Cuvant de folos
View Single Post
  #2  
Vechi 18.12.2010, 17:03:11
T E O L O G U L T E O L O G U L is offline
Banned
 
Data înregistrării: 18.12.2010
Locație: Tg Jiu
Religia: Ortodox
Mesaje: 66
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru T E O L O G U L
Implicit

725. De cîte feluri este milostenia creștină?
Milostenia creștină este de două feluri: trupească, adică materială și sufletească, adică duhovnicească. Ambele milostenii izvorăsc din dragostea de Dumnezeu și de aproapele.
726. Care sunt faptele milosteniei trupești cele mai mari?
Sunt cele arătate de Mîntuitorul la Evanghelia Judecății de Apoi (Matei 25, 4-45), și anume: să hrănim pe cel flămînd, să adăpăm pe cel însetat, să îmbrăcăm pe cel gol, să cercetăm pe cel bolnav și întemnițat, să odihnim pe cel străin și care este în necaz.
727. Care sunt faptele milosteniei sufletești?
Să întoarcem la dreapta credință pe cei necredincioși și eretici; să întoarcem la pocăință pe cei păcătoși și înstrăinați de Dumnezeu; să învățăm cele bune pe cei neștiutori; să mîngîiem și să sfătuim pe cei deznădăjduiți, pe cei întristați și bolnavi; să ne rugăm pentru aproapele nostru, adică pentru tot omul care este în nevoi (Filipeni 1, 19; Coloseni 4, 3; Iacov 5, 16); să iertăm din inimă pe cei ce ne greșesc și să nu ne răzbunăm pe ei (Matei 5, 44-48; 18, 22).
728. Cum poate face milostenie săracul care nu are ce să dea milostenie?
Dacă cineva este așa de sărac că nu are nimic să dea milostenie celui lipsit, unul ca acela este scutit de milostenia cea trupească, „că dacă nu avem, nu ni se cere" zice Sfîntul Isaac Sirul. Insă milostenie duhovnicească oricine poate și este dator să facă cu aproapele. Adică să se roage pentru cei în suferință, să-i îndemne la biserică, să le dea un pahar cu apă, să le spună un cuvînt de mîngîiere.
729. Cînd nu poți face milostenie multă - vorbim de credincioșii de la țară -, să-ți pară rău că n-ai făcut, și acea părere te ridică exact la măsura celui ce a făcut mari milostenii. La toată fapta bună, dacă se smerește inima se împlinește cuvîntul: inima înfrîntă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi.
730. Cît de mic dar ai dat, dacă dai cu smerenie și cu părere de rău că nu poți face mai mult, aceea este adevărata milostenie.
7 3 1 . Vine dăunăzi o mătușă năcăjită. Mă uitam, măi, cum i-aduce Dumnezeu! Ea, săraca, zice:
- Aș pune 40 de Liturghii, dar n-am bani de drum! Vă dau un șervețel!
Numai cu atît a venit, cu un șervețel.
Știi cît m-a costat pe mine ăsta? Și i-am zis:
- Mamă, lasă că-ți pun eu slujbe!
I-am pus de trei ori cîte 40 de Liturghii pentru șervețelul acela.
- Mai dau 15 lei! A zis bătrîna.
- Vai de mine! Noi n-am venit aici la mănăstire să ne îmbogățim! Noi am
venit să ne plîngem păcatele.
- Dar nu-i primit dacă nu dau bani, Părinte!
- Este primit. Iți spun eu!
De aceea, eu nu mă supăr cînd aduce cineva puțin. Pentru că Domnul nu se uită la darurile noastre... Se uită la voința cu care se aduce darul.
732. Ca preot, să nu îngreunezi omul, să facă milostenie de silă. „Că pe dătătorul de bunăvoie îl iubește Dumnezeu". Dacă o să vadă credincioșii că preotul face el mai întîi milostenie, vor face și ei. Măcar c-o faci din fățărnicie acea milostenie, nu te teme, că te va ierta Dumnezeu, că vrei să dai pildă bună tuturor. „Mai bine să faci - după cum spune Sfîntul Ioan Scărarul -, de fățărnicie o faptă bună, decît să n-o faci deloc". Că pe urmă vine și smerenie în inimă!
733. Poți să dai canon la oameni să facă milostenie. Dar nu la cei care sunt bogați. Că ei au buzunarele doldora, vin și-ți pun un teanc de bani pe masă și zic: „Gata! M-am mîntuit". Dar împărăția lui Dumnezeu nu se cumpără cu bani! Să le dai să postească, să facă metanii, să privegheze. Că atunci se ostenesc și au plată de la Dumnezeu. Milostenie îi dai să facă la unul mai sărac. Că el ca să facă rost de bani trebuie să se ostenească, și așa are plată de la Dumnezeu.
734. In iad sunt și preoți, și călugări, și fecioare, și împărați... Numai smeriți și milostivi nu sunt în iad!
735. Să facem milă, ca să aflăm milă.
736. Pe călugării care adună bani și averi, numai milostenia îi poate izbăvi de osînda lui Dumnezeu.
737. Să ne amintim de Părintele Vichentie Mălău, mare duhovnic la Secu și Agapia. Cînd venea cîte un sărac la chilia lui și nu mai avea ce să-i dea, se ducea pe la părinți sau maici și le zicea: „Vă rog, împrumutați-mă cu o sută de lei, că a venit Hristos la mine și nu am ce să-i dau!". Așa făceau părinții noștri. Așa să facem și noi! Săracii sunt mîntuirea noastră.
738. Dacă cineva este milostiv, fără vreun scop rău, unul ca acela are dragoste de Dumnezeu și de aproapele și prin aceasta el împlinește toată Legea, deoarece „dragostea este împlinirea legii și legătura desăvîrșirii" (Romani 13, 8-10: Coloseni 3, 14).
739. Nu este de ajuns pentru mîntuire numai milostenia. Că nu numai porunca milosteniei trebuie împlinită, ci și toate celelalte fapte bune și porunci ale lui Dumnezeu.
740. Iți zice conștiința: „Măi omule, a întins mîna un om necăjit. Dă-i ceva!". Și tu poate ai ceva să-i dai, cît de puțin; dar iubirea de sine zice: „Să dau bani la toți golanii? Să se ducă să muncească!". Și nu-i dai nimic. Aceasta este bucuria dracilor! Trebuie măcar cîte puțin să-1 mîngîi, să-i dai, că Evanghelia spune: „Cine cere de la tine, dă-i". Dar tu, cu iubirea de sine, zici: „Lasă, că am copii, am femeie, am eu cui da!". Și nu-i dai.
741. Călugărul este dator să facă milostenie? Cum să nu! Orice călugăr este dator să facă milostenie la săraci, din tot ce are: îmbrăcăminte, bani, alimente. Chiar și cel ce trăiește în pustie este dator să deschidă ușa săracului, să-i dea pesmeți de mîncare sau măcar un pahar de apă. Numai celui ce trăiește cu totul izolat în adîncul munților și este cu desăvîrșire lipsit de cele pămîntești nu i se cere milostenie. Nu auzim ce spune Sfîntul Isaac Sirul? „Călugărul care nu face milostenie, este ca un pom blestemat și fără roade!".
Dar mai ales călugărul de azi, care are salariu și de toate! Să facă milă cu banii, numai să nu-i strîngă, că se aruncă în prăpastia pierzării. Vai de călugărul care strînge bani și nu-i împarte la săraci, că își adună lui mare osîndă.
742. Călugării din obște, care într-adevăr sunt călugări și păzesc cu sfințenie votul sărăciei, fiind săraci de cele pămîntești, nu sunt datori să facă milostenie materială. Ei ajută lumea mai ales cu sfînta rugăciune și cu exemplul vieții lor. Mănăstirile, însă, întotdeauna au făcut milostenie la cei săraci și nevoiași.
La trapeza fiecărei mănăstiri, ca: Neamț, Secu, Sihăstria, exista o masă pentru săraci, numită „masa calicilor", unde mîncau zilnic zeci de săraci din Pipirig, călători, închinători și bolnavi. Oricine venea, primea mîncare și cazare gratuit timp de trei zile. Aceasta este milostenia călugărilor, după Sfinții Părinți! Ea se face de obște, în numele tuturor, de aceea toți au parte de ea. Iar dacă cineva din călugări are ceva de prisos, el trebuie să dea tot ce are în plus la iconom, ca acesta să împartă milostenia, iar nu călugărul.
743. Mi-amintesc că odată a venit la starețul nostru, Protosinghelul Ioanichie Moroi, un om sărac cu o casă de copii, să ceară ajutor. Starețul l-a întrebat: „Frate, ai vacă cu lapte?". „Nu, Părinte, i-a răspuns el, cu ce s-o cumpăr?". Atunci starețul s-a sfătuit cu părinții din consiliu și i-a donat acelui sărac o vacă cu lapte care fătase de două săptămîni. Starețul nostru așa ne zicea: „Lasă, să mă duc eu în iad, că adun bani pentru obște, decît să vă duceți voi!", și nu ne lăsa să avem bani la chilie. „Călugărul care are avere deosebită, este al doilea Iuda, spunea bătrînul, este fur și tîlhar, că fură din avutul obștei și duce la neamurile sale".
744. Precum sufletul este mai presus de trup, tot pe atît și milostenia sufletească este mai presus decît cea trupească.
745. De la călugării cei săraci și cei ce petrec în supunere și ascultare, precum și de la cei ce se liniștesc prin pustii, Dumnezeu nu cere milostenie sau primire de străini sau sprijinire de bolnavi sau de a cerceta pe cei ce sunt în temniță, căci aceste bunătăți mai cu osebire le cere Dumnezeu de la oamenii cei mireni. Iar nouă, monahilor, mai mult ni se cere de la Dumnezeu să facem milostenia cea sufletească, adică să ne rugăm pentru toți oamenii, să iertăm pe toți ce ne greșesc, să sfătuim bine pe cei care ne cer sfatul, să răbdăm necazuri din partea altora și să purtăm în toată vremea în minte și inimă deopotrivă dragostea față de toți.
746. Să nu plece nimeni de la voi nemiluit, mamă! N-ai un ban, dă-i un cartof, un colț de pîine, o batistă, dă-i ceva cît de puțin. Dacă dai puțin, dar îți pare rău că nu dai mai mult, ca fulgerul ajunge la Dumnezeu milostenia ta. De ce? S-au întîlnit două mari virtuți: milostenia cu smerenia
Reply With Quote