[richard_d]

În prealabil postat de Petrasescu_Lucian

Citesc de ceva vreme post-urile user-ilor de pe acest forum iar in ultimul timp am ajuns la concluzia ca exista o confuzie generala a celor care se numesc credinciosi asupra fenomenului numit stiinta.

Stiinta NU este religie, nu e nici macar credinta.

Ea reprezinta proiectia rationala si obiectiva a mintii umane asupra universului in care traim. Este daca vreti triumful omului asupra ignorantei si misticismului !

Inca un aspect pe care cei ce se numesc credinciosi nu-l inteleg este ca stiinta nu are ca obiect demonstrarea existentei sau inexistentei vreunui dumnezeu ci pur si simplu incercarea de a explica pe cat de bine posibil ce anume se intampla in natura in care traim.

Nici macar INTUITIA care e des folosita in randul cercetatorilor nu se bazeaza pe credinta asa cum o inteleg teologii ci pe bunul simt stiintific acumulat prin experienta de-alungul timpului in care ei au studiat starile sistemului ce urmaresc sa-l descrie !

Este cumva stiinta incompleta ? BINEINTELES ! Poate descrie si explica ea orice fenomen ? BINEINTELES CA NU !

Dar asta e frumusetea ei...faptul ca putin cate putin invatam, putin azi putin maine si asa are loc progresul omenirii ! Ganditi-va un pic, daca nu ar fi asa voi nu ati mai fi putut citi ce scriu eu acum :) !

Religia, pe de alta parte, se bazeaza exclusiv pe, ati ghicit, CREDINTA !
Ea nu arata si nu demonstreaza nimic obiectiv omului.

Nu ma intelegeti gresit, personal nu am nimic impotriva religiei (de orice tip ar fi ea) ba chiar ea are un rol binevenit ca indrumator moral ptr individul care nu e capabil sa-si gaseasca motivatia in a-si trai viata cu un scop.

Problema apare in momentul in care cei practicanti isi depasesc atributiile si se amesteca in probleme la care religia nu ar putea sa raspunda cum ar fi stiinta (vezi proasta intelegere a folosului stiintei), sau unde pur si simplu unde nu-si are locul adica in politica (razboaie si alte interese meschine).

Un alt aspect care nu este inteles este acela ca stiinta nu s-ar rusina de existenta unui dumnezeu in cazul in care l-ar descoperi ptr simplul motiv ca ea nu are un sentiment vis-a-vis de acesta. Pe de alta parte credinciosul declarat nici in ruptul capului nu vrea sa ia in considerare posibilitatea ca un Design Inteligent al universului pur si simplu sa nu existe ! Iar ecest lucru are un nume...IGNORANTA !

Un om intelegent nu declara din start ca un lucru este sau nu este, cu atat mai mult cand NU are absolut nici o dovada obiectiva cum este cazul, la noi romanii, ptr cele afirmate de dogma crestin ortodoxa.

O intrebare filozofica !

Daca intr-adevar exista un Creator iar acesta este unul just, atunci cine credeti ca ii este mai placut lui ?

Cel care repeta obsedant "Slava Domnului, Slava Domnului, Slava Domnului..." sau cel care intelege principiile moralitatii si-si sparge creierii cu fizica, spe exemplu, in incercarea de a intelege cum functioneaza universul in care traieste, FARA SA STIE daca exista sau nu un dumnezeu ?

Raspunsul banuiesc ca e evident ! Intrebarea e DE CE ?

Ptr ca un astfel de dumnezeu ar uri cu toata puterea sa slava de 2 bani si lingusareala omului, ci din contra, ti-ar cere tie ca individ sa fi un sceptic inflacarat !

Ganditi-va !

Va multumesc !

nice try!