Copilului ii va lipsi atentia si afectiunea, genul acela de atentie si afectiune pe care doar mama personala le poate oferi. Probabil, intr-o oarecare masura vor exista substitute din partea tatalui, a bunicilor, a matusilor ori a invatatoarei. E delicat sa discutam despre nevoile copilului, e cumplit ce se intampla in sufletul sau acum, in astfel de cazuri unii copii isi pot dezvolta ideea ca absenta/ “plecarea” mamei e din vina lor, sentimental culpabilizator avand repercursiuni grave. Dvs. ca persoane straine nu puteti face mare lucru deoarece nu puteti invada nesolicitati spatiul intim al copilului (mediul familial). Puteti insa sa discutati cu copiii dvs sa fie blanzi cu copilul, sa nu-l agreseze in niciun fel, sa fie afectuosi, prietenosi. Copilasii sunt extrem de cruzi si critici intre ei pana pe la 12-13 ani. Doamne fereste ca vreun parinte sa spuna acasa copilului personal ca mama colegului s-a sinucis. E clar ca la prima rafuiala intre copii, acestia ii vor “reprosa” fara sa gandeasca consecintele…
Rolul invatatoarei e extrem de important. Dansa va poate tine la curent referitor la evolutia emotionala si comportamentala a copilului.
__________________
"Fiecare persoana este responsabila de desfasurarea intregului univers fizic si spiritual. Cel mai mic gest al nostru pune lumea in vibratie si ii modifica starea. (...) Deci niciodata actiunea noastra nu se infaptuieste intr-un cerc absolut inchis."(Pr. D. Staniloae)
|