Citat:
În prealabil postat de Dumitru73
"18. și am zis iar în inima mea despre fiii oamenilor: "Dumnezeu a orânduit să-i încerce, ca ei să-și dea seama că nu sunt decât dobitoace".
19. Căci soarta omului și soarta dobitocului este aceeași: precum moare unul, moare și celălalt și toți au un singur duh de viată, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Și totul este deșertăciune!
20. Amândoi merg în același loc: amândoi au ieșit din pulbere și amândoi în pulbere se întorc.
21. Cine știe dacă duhul omului se urcă în sus și duhul dobitocului se coboară în jos către pământ?
22. Și mi-am dat seama că nimic nu este mai de preț pentru om decât să se bucure de lucrurile sale, că aceasta este partea lui, fiindcă cine îi va da lui putere să mai vadă ceea ce se va întâmpla în urma lui?"
Ecleziastul cap. 3
explicații? răspunsuri? interpretări?
|
Mie mi-a plăcut răspunsul lui N.Priceputu. Pentru că totuși nu te satisface, îți atrag atenția asupra versetului al 22-lea. Chiar dacă încerc să mă bucur de toate lucrurile mele, sau de lucrarea mea, așa cum am găsit scris în altă versiune, fără Dumnezeu tot nu ajung la bucurie, ci la tristețe, căci nimic nu poate suplini prezența Lui. Spun asta din experiență. Nu cred că vei fi mulțumit de răspuns.
Într-adevăr, citatul ales de tine nu prea lasă cale de întors. Poate fi citit
ad literam, că suntem la fel ca dobitoacele și nu știm ce urmează după moarte. Dar până la urmă este parte a
Vechiului Testament, deci e cumva "obsolete" (uzat).