"În ediția de astăzi a rubricii noastre „Memoria Bisericii“ continuăm seria prezentării preoților care la începutul regimului comunist din România au susținut grupurile de rezistență armate din munți. Ne oprim asupra preotului Petru Iana din Curtea, fostul județ Severin, născut la 1 octombrie 1903, în comuna Var. După absolvirea Academiei Teologice de la Caransebeș, tânărul Iana a primit darul preoției, la 1 ianuarie 1927 fiind numit în Parohia Curtea.
După instalarea regimului comunist, preotul Iana a avut legături cu maiorul Vasile Duma, liderul unui grup de rezistență armată anticomunistă care acționa în munții dintre localitățile Curtea, Pietroasa, Românești, Crivina, Sintești, adică în vestul județului Hunedoara și în estul Severinului. În acțiunea de amploare declanșată de Securitate pentru lichidarea grupului condus de Vasile Duma, la 8 septembrie 1950, preotul Petru Iana a fost arestat alături de alți locuitori din Curtea și din așezările împrejmuitoare.
Câteva săptămâni mai târziu, a fost arestată și fiica sa, Maria Iana, studentă în anul II la Facultatea de Filologie din Cluj, pentru legături cu Vasile Duma. Potrivit documentelor de la Securitate și declarațiilor date de maiorul Duma la 4 iulie 1950, preotul Petru Iana ar fi fost recrutat în această organizație în primăvara anului 1949, furnizând bani, alimente și medicamente pentru cei care luptau în munți. De asemenea, ar fi participat la unele întâlniri avute cu maiorul Duma.
În consecință, părintele Iana a fost inclus într-un format din 19 inculpați, majoritatea agricultori, intitulat „banda subversivă înarmată Țona Ion și alții“. Prin sentința nr. 559 din 29 martie 1951 a Tribunalului Militar Timișoara, părintele Iana a fost condamnat la 9 ani închisoare corecțională, iar fiica sa, la un an, pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale“. Părintele Iana a cunoscut penitenciarele de la Timișoara (1951), Aiud (iunie 1951), Lugoj (decembrie 1954), Gherla (martie 1956), Jilava și Galați (noiembrie 1958).
La expirarea pedepsei, părintele Iana a primit o decizie de domiciliu obligatoriu la Viișoara, în Bărăgan, pentru 48 de luni. După eliberare, la 1 februarie 1964 a fost numit preot la Parohia Sălbăgel, comuna Gavojdia, județul Timiș, unde a slujit până la 1 octombrie 1977, când s-a retras la pensie. La 9 februarie 1993 a trecut la cele veșnice. (Sursa: Ziarul Lumina)
