După ce, vindecându-i pe cei doi demonizați din ținutul Gadarei, locuitorii acelei cetăți Îl roagă să plece, Iisus se urcă în corabie și trece pe celălalt țărm al Mării Galileii, în Capernaum, cetatea unde locuia adesea. Ajungând aici, este înconjurat de mulțimi în scurt timp, și i se aduce înainte, coborându-l prin acoperișul desfăcut al casei, un slăbănog, pe care Mântuitorul îl vindecă iertându-i păcatele.
Slăbănogul în fața Mântuitorului, atunci, noi, acum, la Liturghie sau în fața icoanei, la rugăciune, când ne împărtășim, când ascultăm Evanghelia, dacă avem simțire duhovnicească.
„Iertate îți sunt păcatele”.
Citat:
|
Prin păcat, spun Părinții, omul încearcă să-și pună un fel de nou început; să se vadă pe el însuși ca un fel de cauză a lui. Parcă-ți pierzi conștiința originii. Originea e Dumnezeu. Și, în despărțirea de Dumnezeu, e ca și cum tu ai fi propria ta origine, propria ta cauză. În egocentrismul tău, făcând din tine un fel de centru. Și fiecare devenind un fel de centru - mii și miliarde de centre, haotic. Sărmanul om!
|
Această predică o găsim și în format audio,
aici.