Am găsit pe un
site această povestire, preluată din Patericul Egiptean:
Un bătrân povestea :
Un episcop s-a dus într-un sat, într-o duminică, și a zis diaconilor săi : căutați-l pe preotul satului, să ne facă mâine Sfânta Jertfă a Sfintelor Taine ! Și căutându-l l-au aflat pe preot, om sătean și fără vicleșug și l-au dus la episcop. Apoi l-a îndemnat episcopul să facă Sfânta Liturghie.
Când preotul intră în Sfântul Altar, l-a văzut episcopul că îndată ce a stat în fața Sfintei Mese era tot un foc și nu ardea. După ce s-a sfârșit Sfânta Liturghie, l-a chemat episcopul pe preot în veștmântărie și a zis către dânsul :
- Blagoslovește-mă, vrednicule rob al lui Dumnezeu !
Iar preotul a zis :
- Cum este cu putință să fie blagoslovit episcopul de către preot, care este hirotonit de acesta ? Ci tu blagoslovește-mă, părinte !
Iar episcopul a răspuns :
- Nu pot blagoslovi pe cel ce stă în foc și aduce Sfintele Daruri lui Dumnezeu. Căci totdeauna cel mai mic se blagoslovește de cel mai mare.
Și preotul a zis :
- Se poate, Sfințite stăpâne, ca vreun episcop sau preot să stăruiască la Sfintele Taine, și să nu stea în dumnezeiescul foc ?
Aceasta auzind episcopul, s-a minunat de curățenia preotului și de nerăutatea lui și folosindu-se s-a dus.