Citat:
Īn prealabil postat de Marius22
Rugaciunea lui Iisus o rostim fiecare dupa putere. Nu stim insa cat timp trebuie sa treaca pentru ca ea sa si devina pentru noi rugaciune a inimii, adica neincetata. Este foarte probabil sa nu devina niciodata pentru ca aceasta constituie un dar dumnezeiesc.
Trebuie sa remarcam smerenia marilor Parinti atunci cand vine vorba de aceasta rugaciune. Parintele Dionisie Ignat de la Colciu, recunoscut ca unul din marii duhovnici contemporani din Muntele Athos, fiind rugat sa vorbeasca despre ea cu putin timp inainte de trecerea sa la cele vesnice, a marturisit ca nu poate spune multe pentru ca nu a dobandit-o. Cu toate acestea, ucenicii sai si fiii duhovnicesti cunosteau ca parintele are experienta acestei rugaciuni. Parintele o marturisea "indirect" prin faptele sale, prin viata sa. Pe seama unei asemenea lucrari tainice si line, nu se cuvine a face mare zarva si nici "a ne bate cu pumnul in piept", pentru ca ar insemna implicit pierderea ei.
Nu in ultimul rand, parintii duhovnicesti care au experienta rugaciunii neincetate, evita sa explice in amanunt aceasta lucrare altora, pentru ca, in definitiv, nu de ei tine a le-o si oferi acestora, ci de Dumnezeu.
|
Da, frate Marius, asa gasesc si eu. In legatura cu ultima ta afirmatie as dori sa fac o precizare: in prezent exista in librarii (in Bucuresti) o multime (slava Domnului!) de carti despre aceasta lucrare sau carti care au legatura importanta cu viata celor care practica rugaciunea (de pilda minunata carte "Staretul meu Iosif Isihastul").
Ce inteleg eu de aici? Inteleg ca aceasta sfanta si sfintitoare rugaciune nu e un secret pentru nimeni. Practicantii isi impartasesc experienta din plin, spun detalii infricosatoare, care par incredibile (de pilda lupta fizica, corp la corp, cu diavolii, pe care o experimenteaza practicantii la un anumit nivel al nevointei).
Nu ma mira ca exista aceasta deschidere. Oare Mantuitorul a vorbit pe ascuns? Nu a spus deschis ce avea de spus? Nu tocmai acest lucru e reprosul pe care il aduce celor care l-au tratat ca si cand ar fi lucrat pe ascuns? Toate cele care sunt de folos omului se spun deschis si asa cred ca trebuie sa fie.
Mai inteleg ca din aceste carti aflam nu doar "mistere" si "taine", ci lucrul de mare pret: crestinismul (implicit rugaciunea) ne cere SI sa fim responsabili. Ni se arata rasplata, ni se arata si conditiile (aspre uneori), piedicile (teribile), calea spre solutii (un anumit fel de viata si cererea staruitoare, cu nadejde, catre Domnul si Biserica Lui intreaga).
Rugaciunea e la indemana oricui. Mesajul e clar: practicati-o! Si iata la ce sa luati aminte cand o practicati (spun miile de pagini pe aceasta tema).
Domnului sa ne rugam! Amin.