[Mihailc]

Suntem prizonieri indignării în fața mult comentatei trădări a lui Iuda, însă omitem și celelalte cauze care l-au condus pe Iscariotean pe drumul pierzării. Îndeobște cunoscută este aghirofilia sau iubirea de arginți, o patimă care a ajuns în zilele noastre o pandemie mondială.
Iuda Iscarioteanu a fost un politician calculat, manager (doar era economul apostolilor), un om pragmatic așa cum arată omul de succes postmodern. El a văzut în Domnul un ideal politic, economic și social, un lider pentru poporul iudeu și o promisiune de prosperitate pe cei din jurul Lui. Știm astăzi că a făcut parte din mișcarea zeloților, o grupare subversivă care avea ca țel eliberarea evreilor de sub jugul roman și renașterea regatului davidic sub conducerea unui mesia politic.
Iuda nu L-a înțeles pe Hristos, așa cum nu L-au înțeles nici alții mai aproape de zilele noastre și chiar contemporani cu noi, oameni care amestecă nefericit spiritualitatea cu politica, naționalismul cu creștinismul, civitas Dei cu civitas terrena. Spre deosebire de Simon (zelotul), Iuda nu s-a detașat de ispitele ideologiei sectare și de prejudecățile sale personale pentru a deveni un apostol veritabil, chemat să propovăduiască oicumenei o nouă creație și nu o altă doctrină (mai bună) de administrare a acestei lumi.
În capcana lui Iuda riscă să cadă mulți ortodocși zelotiști de astăzi care dau o importanță exagerată politicului, se revoltă împotriva conducătorilor veacului acestuia (un fel de romani ai zilelor noastre) și-L confundă pe Hristos cu liderul unei secte persecutate de toată lumea. Aceștia riscă să fie dezamăgiți de Hristos, precum Iscarioteanu, întrucât Domnul nu cheamă la lupta de guerilă împotriva păpușarilor politici, economici, mediatici ș.a, ai acestei lumi, ci la transfigurarea lumii cu păpușari cu tot.