Nu este un caz umanitar luat de pe net (deşi îl puteţi găsi şi pe pe blogul lui Radu Ştefan Chirica, ci un caz real despre care am aflat acum câteva săptămâni la biserică pe care o fercventez.
Bunica acestui micuţ (de numai doi ani) care a fost diagnosticat cu cancer, o femeie pe care o ştiam din vedere dar nu-i vorbisem niciodată m-a impresionat foarte tare. Până a afla de boala nepoţelului RADU-ŞTEFAN venea uneori la biserică dar o simţeam acolo doar formal. Acum vine printre primii la slujbă însoţită de soţul ei şi ochii le sunt plini de lacrimi. Toată nădejdea lor este la bunul şi milostivul Dumnezeu.
Părinţii, oameni credincioşi care şi-au dorit foarte mult acest copil se gândesc să-şi vândă casa pentru a-şi salva singurul copil. Ei se roagă zi şi noapte să nu-l piardă.

Vă rog şi eu în numele acestor oameni atât de greu încercaţi să înălţaţi o rugăciune pentru copilaşul acesta care vrea şi trebuie să trăiască!