Citat:
În prealabil postat de Seraphim7
Nu mi se pare corect sa fie blamat, mustrat etc autorul topicului, el este pur în intenție. Însă mi se par cu totul juste atitudinile "antiindrepare" :))... Sunt absurde, în primul rând, sunt toxice, inutile, nejustificate și nu au nicio legătură cu spiritualitatea adevărată. Sunt în sfera cea mai de jos a cee ce înseamnă ortodoxia. Denotă a abordare deloc rațională. Mi se pare o încercare de zombificare a credincioșilor. Un fel de sosie a "pesede" din politicul romanesc în ortodoxismult actual.
Da știu, are și părintele Cleopa, și Nicodim mandita și au o istorie aceste îndreptare.
|
Cred că părintele Cleopa a gândit inițial un Îndreptar pt a veni în ajutor personalului clerical și monahal, prin 1993 era tipărit un astfel de îndreptar pentru monahi.
Din Îndreptarul părintelui Cleopa cea mai bună parte e cea în care dă repere duhovnicilor cum să cântărească un păcat când dau un canon de făcut, erau niște elemente dintre care mi le aduc aminte vag,
- frecvența păcatelor,
-gravitatea lor în funcție de care sunt încadrate de Sfinții Părinți,
- durata pe care s-au întins,
-calitatea celui care face sau cu care se face păcatul dacă sunt fețe bisericești sau nu (posibil să fie mai aspre unele lucruri), sau dacă sunt rude,
-starea de spirit a celui care se spovedește, dacă e căzut sau nu în deznădejde, care e nivelul lui intelectual și de înțelegere etc.
Acea parte era esența îndreptarului, niște măsuri de discernământ în încadrare și în darea mai departe a canonului în funcție și de starea celui care vine la spovedit, lucrurile nu erau luate cu furca dintr-o carte de canoane și hotărâri ale Sinoadelor Locale și Sobornicești.
Pentru duhovnici un îndreptar e o trecere în revistă a unor păcate pe care le vor auzi, pentru un simplu credincios, depinde cât a apucat să parcurgă din sfera acelor păcate, s-ar putea ca multe păcate citite să-i fie străine și la începutul vieții să nu-i fie util să citească lucruri prea laborioase și explicite.
Dacă ar face B.O.R. un astfel de îndreptar, ar trebui să aibă mai multe capitole per categorii de vârstă- ceva de genul partea generală pe care să o poată citi și un puști sau o domnișoară crescută la pension fără să se smintească, partea a doua pentru păcate grave în care să fi atenționat că nu e necesar a se citi dacă nu ai ceva pe conștiință, partea a 3-a pt duhovnici - repere de a cântări un păcat în funcție de variabilele care apar și care să-i încurajeze indirect și pe mireni că se judecă raportat la fiecare în parte și nu e un canon fix.