[Dumitru73]

În prealabil postat de ory

Copilul meu obisnuieste sa bea apa noaptea, fapt pentru care detine in coltul patutului lui, o mica sticluta de apa pe care o i-a singur si o desface ca sa bea noaptea cand ii este sete. Bine-nteles, aceasta numai in anumite zile, nu bea mereu astfel, insa i-am pus sticluta langa el ca sa nu tipe la miezul noptii ca-i este sete.
Intr-o zi, a baut apa imediat dupa miezul noptii fiindca-i era sete...era spre duminica si l-am dus la biserica pentru Impartasanie , pe care nu a primit-o pentru ca i-am spus ca a baut o gura de apa dupa miezul noptii . Copilul avea 3 ani si ceva . Nu mai conteaza...probabil.
Am observat ca biserica nu prezinta nici un fel de remuscare daca crestinii incep sa se departeze, daca prin atatea restrictii, acestia se resemneaza si prefera sa nu mai primeasca Sfintele, si lasa timpul sa treaca mult si bine, cu nevrednicia firii lor cu tot. Si aici ma refer, in special, la lucrurile minore care au loc in viata credinciosului, dar pentru care biserica se manifesta foarte strict...aproape fara rationament.
Exista , insa, si partea cealalta, unde biserica se manifesta intr-un mod prea tolerant, unde se fac dezlegari mult prea usor, unde se ajunge la intrunirea lucrurilor duhovnicesti prin manifestari banale si lipsite de eforturi sustinute.
In ce consta vrednicia copilului de 3-4 ani fata de Sf. Impartasanie, puteti sa-mi spuneti, oare ?

M-am spovedit intr-o sambata dimineata iar preotul mi-a zis ca ma impartaseste dupa slujba.
I-am spus ca nu pot ca am baut apa. Mi-a zis ca poti sa ca poti sa te impartasesti dupa ce ai baut apa.