Un mare scriitor spaniol, Lope de Vega, se afla pe patul de moarte. Viața i se derulă înaintea ochilor ca un film. A avut multe succese și întreaga sa viață a fost copleșită de multe aplauze. I-a entuziasmat și încântat pe oameni cu cele peste o mie de piese de teatru.
Trăise doar pentru succes. N-ar fi trebui să fie mulțumit acum la sfârșitul unei vieți așa de rodnice? Când se apropie ceasul din urmă, privi deodată lucrurile invers. Dar medicul care-l îngrijea îi spuse plin de admirație: Puteți să muriți fericit. Lumea nu vă va uita niciodată. Veți intra în istorie. "Domnule doctor, îi spuse muribundul, abia acum înțeleg: înaintea lui Dumnezeu este mare doar acela care are o inimă bună. Cu ce mare bucurie aș da acum toate aplauzele vieții mele, dacă pentru acest lucru aș mai putea face cel puțin încă o faptă bună!".
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|