ma indoiesc de faptul ca Dumnezeu se poate simti "lezat" de un credincios care ar sta jos in timpul unei slujbe, chiar daca aceasta slujba este Sfanta Liturghie.. s'ar simti lezat un om mandru, dornic de a i se sluji si de a fi marit.. nu si Dumnezeu, care nu are nevoie sa I se slujeasca.. slujirea lui Dumnezeu de catre noi este o nevoie a noastra si o dorinta a noastra, nu o fortare a inimii sau a mintii..
stam in picioare pentru ca noi avem nevoie de acest lucru.. avem nevoie sa fim treji.. si in picioare, suntem mai atenti.. pe scaun sau intr-o pozitie mai comoda, somnul poate veni mult mai usor.. parerea mea.. si, daca suntem sinceri cu noi.. cate ore petrecem pe zi stand in picioare, vorbind cu prietenii sau asteptand ceva?! daca mergem la un concert de muzica in aer liber, orele fug fara sa le simtim.. si nici nu cerem banci sau scaune.. de ce oare?!
problema statului jos, pe care multi o ridica, nu este o nevoie a trupului ci mai mult una a sufletului.. daca mintea ar intelege si inima ar simti ce inseamna o slujba, trupul s-ar supune fara probleme..
sezutul pe scaune sau banci in timpul slujbelor este pus in practica de catre catolici.. lucru ce noua, ortodocsilor ne da de gandit.. si anume, de ce oare nici o biserica ortodoxa nu are banci sau scaune de la un capat la altul, pentru asezarea credinciosilor?! exista si exceptii, locuri unde credinciosii sunt varstnici, si nevoia de scaune apare..
revin la problema cum ca l'am jigni pe Dumnezeu daca am sta jos.. si repet.. nu are Dumnezeu nevoie ca noi sa stam in picioare in fata Lui sau sa ne nevoim dupa puteri.. ci noi suntem cei care avem nevoie de aceste lucruri..
Dumnezeu este mai mult Iubire decat Dreptate..
deci..
daca nu puteti sta in picioare, stati in genunchi..
daca nu puteti sta in genunchi, stati pe scaun..
daca nu puteti sta pe scaun, stati in pat..
dar gandul si inima sa fie la Dumnezeu !