derbyc, cred ca esti un copil bun si bine-ar fi sa ai grija si mai departe de sufletul tau cum se pare ca doresti sa ai acum. Eu la varsta ta eram aerian complet.

Stim (sau banuim) cu totii pacatul tau. Seful meu spunea la un moment dat: "Eu il pup in fund pe cel care n-a facut-o!"
E adevarat, rusinea e mare, pentru cel care crede in Dumnezeu si in pedeapsa Lui. Un timp am fost in situatia ta. Ma spovedeam regulat, dar un singur lucru ascundeam de fiecare data. Dar s-a intamplat ceva, (nu-mi explic nici macar acum ce) si astfel am facut o spovedanie de vreo 8 pagini, incepand cu varsta de 5 ani si am plecat la manastire sa ma spovedesc cu adevarat, fiindca imi era rusine de duhovnicul meu care ma cunostea de multi ani. La fel ca la tine, parintele staret m-a certat si mi-a spus multe despre infricosatoarea pedeapsa a acestor pacate, apoi mi-a dat canon (Paraclisul si Acatistul Bunei Vestiri plus matanii si evident post) fara sa-mi spuna nimic despre dreptul la impartasanie. Despre cainta faptelor mele nu mai vorbim ca se citeau pe chip. A urmat apoi alt post si am mers iarasi la spovedit la parintele staret, care de data asta a fost mai ingaduitor. (Sau poate asa mi s-a parut mie, care eram obisnuit cu mult). Si a trecut postul cu sfintele masluri si cu vinerile in post negru, iar in ultima vineri, spre seara am mers iarasi la spovedanie, cand am primit si Sfanta Impartasanie.
In principiu, totul este sa-ti para sincer rau, in nici un caz sa nu mai repeti, oricat ar fi tentatia de dulce, sa te rogi mult si sa postesti, sa fii bun cu cei din jurul tau ca vezi bine ca si tu ai nevoie de bunatatea Lui Dumnezeu si pe nesimtite nici n-o sa-ti dai seama ce schimbari uriase vor avea loc in viata ta. Rugaciunea si smerenia te vor tine departe de acest pacat si de multe altele, chiar daca poate abia dupa aceea te vei vedea coplesit de cate ocazii de alunecare vei avea. Dar trebuie sa veghezi pentru a nu fi caderea de pe urma mai mare decat cea dintai.
Doamne-ajuta si spor duhovnicesc sa-ti dea bunul Dumnezeu!