-Parintele a insistat azi in predica ca degeaba fiul ascultator a facut tot ce trebuie
ost,rugaciune,ascultare etc,daca nu a avut dragoste fata de fratele sau.
-Eu ma gandeam ca un om care greseste,nu ii mai arde de greselile celorlalti,sa le observe,ci e coplesit de starea sa pacatoasa(vezi vamesul) .Aceasta e smerenia. Pe cand un om care greseste mai putin,un 'virtuos',este in pericolul de a judeca pe ceilalti.Are timp pt asta.Nu e ocupat si coplesit de micimea sa,ca cel smerit
-Mai zicea preotul ca fiul ascultator degeaba reprosaza tatalui sau ca el nu a taiat macar un miel cu prietenii.Ca de fapt nu tatal era de vina,ci el,ca nu stia sa se bucure .Caci toate erau ale lui(caci fratele celalalt isi luase partea) ,cu toate astea el nu vroia sa se bucure cu ceilalti.Si de aceea nici nu a plans cu ceilalti