Se spune că o dată, doi oameni călătoreau printr-o țară cu trenul, printr-o țară foarte săracă. Trenul lor a ajuns la un moment dat într-o gară a unui sat din cele mai sărace din regiune. Un grup de copii înfometați s-au adunat lângă geam și visau cu ochii deschiși, poftind prin ferestrele trenului la mâncarea pe care cei doi străini o întinseseră pe bancheta vagonului pentru a mânca. Cei doi turiști, pentru a nu fi deranjați, s-au ridicat și au tras draperiile. Mulți dintre noi suntem vinovați că am tras draperiile pentru a nu fi deranjați de nevoile celor de lângă noi. Suntem orbiți de lucrurile lumii, de bogățiile ei și de firea noastră cea veche.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|