Citat:
În prealabil postat de adrianM
Buna ziua,
Am 31 de ani, m-am intors recent la Dumnezeu, m-am spovedit si sunt luptat groaznic cu ganduri de necredinta si cugetari demonice, impingandu-ma sa ma indoiesc de toate lucrurile posibile. Sunt zile cand simt ca Hristos e viu si S-a rastignit pentru noi alteori e totul in bezna in inima mea. Simt ca un voal cerebral, parca nu pot fixa in creier adevarul. Apare si dispare. Sunt razboit puternic si sunt istovit si vlaguit zi de zi.
M-ar ajuta mult un cuvant sau un sfat care sa-mi dea un sentiment de ancorare, de ceva stabil, nu stiu.
Va multumesc anticipat.
P.S Mentionez ca dincolo de aceste stari, cand mai capat putina pace pentru cateva momente, exista un dor in inima mea, si simt ca vreau sa-L urmez pe El restul vietii mele. Nu stiu cum sa explic. E groaznic razboiul asta...
|
Îndoiala este un lucru perfect normal și sănătos.Acuma tu vrei să îți speli creierul singur cu credința creștină,respectiv Ortodoxia.Ei bine asta este cam greu daca zici că te-ai întors la Dumnezeu prin creștinism, fiindcă Ortodoxia spune că ea este singura credința adevărată.Tu acuma trebuie să cercetezi asta,nu doar sa crezi asta.Momentele acelea de liniștite apar când efectiv doar crezi și simți asta.Iar când apare rațiunea,apare și îndoiala și lupta."Anticorpii"rațiunii luptă cu noua idee implantată in mintea ta,aceeia de Dumnezeu ,și va dura un timp până se va împământeni in tine.