Citat:
În prealabil postat de costel
In scolile teologice cand vine vorba de har, apar definitiile: energie necreata, izvoraste din fiinta lui Dumnezeu, face posibila prezenta Sa in lume ... Sunt bune si aceste informatii ca ne feresc sa cadem in diverse erezii. Dar e greu sa-i spui unui om simplu aceste lucruri.
Iata insa cat de simplu si de minunat vorbeste un parinte despre har: Pentru a pastra harul, trebuie multa grija. Harul este atat de delicat, incat si cel mai mic gand il poate alunga. "Purtati-va cu harul ca si cum v-ati afla langa o pasare care s-a asezat langa voi si nu vreti s-o speriati".
|
Eu unul nu-mi gasesc destule cuvinte care sa exprime notiunea de HAR. Sa vorbesti de har cuiva care nu l-a cunoscut (de fapt nu este constient, nu ca nu l-ar fi cunoscut), este ca si cum ai vrea sa-i descrii unui orb din nastere, delicatetea unei flori de 5 mm patrati. Si-apoi, imi cer iertare, dar eu cred ca harul vine cand vine si pleaca la fel, oricat am vrea noi sa-l tinem legat de suflet. E adevarat ca trebuie sa lucram pentru asta, dar, foarte pacatos fiind, mi s-a intamplat de multe ori sa spun lucruri pe care nu le gandisem eu, ci altcineva vorbise, iar eu doar am deschis gura, iar acele lucruri s-au dovedit a fi de mare folos dupa aceea. Sau sa stau de vorba cu cineva intr-o situatie conflictuala, iar din interiorul meu sa "aud" pe cineva strigand: "Fii cu bagare de seama, fii bun si bland, fii cumsecade, nu asculta sfaturile celor care te-au trimis sa judeci sub acea forma!..." Iar mai tarziu sa inteleg ca lucrurile stateau de fapt pe dos, sau ca cel pe care eu ar fi trebuit sa-l cert urma sa-mi devina... tata-socru in doar cateva luni...
De cate ori, tulburat dintr-un anumit motiv, voiam sa scriu un mesaj sub acea stare, iar cand sa dau clic, sa "mi se dea peste mana", pentru ca acel mesaj sa nu ajunga... Ori cadea netul, ori se intrerupea curentul, ori pur si simplu, apasam eu... gresit, iar eu "ma trezeam", si-i multumeam lui Dumnezeu...
Odata plecam de-acasa exact cand ieseau copii de la scoala. In mod firesc era o zi ca oricare alta. Si totusi atunci, cineva "mi-a soptit", foarte hotarat in minte: "Ai grija la copii!" Am urcat la volan, cautand din ochi sa vad din timp si sa previn orice pericol, fiindca in minte numai asta auzeam: "Ai grija la copii!" La un moment dat, urma sa trec pe langa un microbuz parcat si nimic nu parea in neregula. Si totusi am incetinit la limita posibila, iar cand am ajuns la 1 m sa-l depasesc, doi copii care se alergau, au sarit in fata masinii, iar eu am franat instantaneu, fiindca parca asteptam sa apara ceva sau cineva, desi nu vazusem absolut nimic din unghiul meu... Iar ei au ramas speriati pret de cateva secunde in mijlocul soselei, realizand ce putea sa se intample!... Dumnezeu, prin harul lui, chiar daca suntem noi pacatosi, ne mai si pazeste, fie prin rugaciunile celor care ne iubesc, fie fiindca cine-stie-ce alte planuri are cu noi... Dar toate vin prin Har!...