Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
P.S. Acum să nu te superi tu, însă mai devreme mi-a trecut prin minte că ar trebui să-i ceri ceva lui Pleșu...
|
Vreun autograf, cumva?... :)
Daca as fi in situatia sa ii cer ceva, i-as cere sa renunte la prostul obicei de a ma invita la
tipul lui de
intelegere... Ce de foraje face domnul P. in intelegerea noastra... Si ce de speculatii savante...
Sunt tare curios, in schimb, ce poate exprima domnul Plesu in materie de simtire/traire personala. In calitate de intelectual imbisericit, desigur... Sau, poate, intelectualii imbisericiti nu isi exprima decat la rugaciune-spovedanie simtamintele de evlavie si cainta?...
P.S. Am mai spus si cu alt prilej: pana cand nu-i voi vedea pe acesti domni facindu-si PUBLIC treburile de cainta (pentru tot ce au facut, cu multa inteligenta in trecut), ei raman pentru mine actori cabotini care se complac in admiratia unui public adecvat.
Acesti
ambitiosi si descurcareti baroni ai limbajului si ai intregii cochetarii intelectuale din biata cultura muribunda de azi, nu fac decat sa isi continue micile afaceri in modul si in domeniul care i-a consacrat: blablaul smecheresc, care te tine mereu "deasupra". Nonsalanta lor de a vorbi in legatura cu Hristos si Biserica Lui
(in timpul liber dintre doua intalniri cu oamenii politici si cu oamenii de afaceri, intalniri in care, desigur, nu fac nici cateheza crestina nici exegeza biblica) nu ma surprinde. Ce imi pica insa, greu, e ca voua nu vi se pare nimic dubios la mijloc...
Reamintesc convingerea mea:
intelectualul roman are vocatie isihasta. Asta-i tot. Restul e ratare, cu, desigur, consecinte notabile pentru toti ceilalti din Cetate...
In fine, am promis ca imi cenzurez opiniile... Mai bine tac acum, decat niciodata...