Postul - inseamna intotdeauna tristete?
Zilele trecute spunea Geo pe alt fir ceva in sensul ca postul este tristete.
Acum mie nu mi-e clar, daca toate posturile inseamna tristete si daca postul in general inseamna neaparat tristete.
Imi amintesc eu ca undeva in Apostul scrie sa nu fim tristi cand postim, sa ne spalam fata si nu mai stiu exact.
Postul Craciunului cred eu ca trebuie sa insemne bucurie, pentru nasterea Domnului ce are sa urmeze.
Ne pregatim casele, mesele, pomul de Craciun, cantam colinde, mergem cu colindul.
De ce sa fim tristi? Da, cuminti si smeriti, la locul nostru. Nu petrecem.
In fond, daca ma gandesc bine nici n-ar trebui sa fie post de Nasterea Domnului, ci o bucurie si o petrecere indelunga. Nu?
Postul Pastelui da, este ceva trist, pentru ca ne pregatim pentru patimile lui Iisus, rastignire, moarte. Nu cantam (nu exista colinde de Pasti), nu petrecem.
Ceea ce este mai derutant la aceste doua posturi este anotimpul invers.
Adica Pastele primavara, cand toata natura si noi cu ea, dorim sa ne bucuram, de soare, iarba, flori, etc. si trebuie sa fim totusi tristi, iar Craciunul este iarna, cand nu prea ai chef de nimic, decat de zapada (cand este), este intuneric, zilele scurte.
De mai multa vreme eu ma simt de aceste sarbatori (Pasti si Carciun) invers. In postul Pastelui imi tot vin colindele in minte si m-as tot bucura, iar de Craciun sunt deprimata si nu pot sa-l simt.
Postul Adormirii Maicii Domnului este tot unul de tristete, caci Maica Domnului va "adormi" si va pleca la ceruri, la Fiul Ei.
Cum este cu celelalte posturi? In general ele se refera la evenimente triste (moartea martirica a unor sfinti).
Voi cum ganditi?
|