Citat:
În prealabil postat de sophia
Fani tu ai dreptate, dar daca lumea tot arunca aceasta afirmatie este deranjant pentru noi cele fara copii. Asa te simti, efectiv, ca si cum n-ar fi alta cale de mantuire pentru femeie in afara de copii si monahism.
Si chiar eu n-am gasit (inca) alta. Ce ne da noua in schimb biserica? Nimic. Nici nu ne lasa sa facem ceva in cadrul ei.
|
De ce spui ca nu ai gasit alta cale? Calea este viata pe care o ai, pe care ti-ai ales-o, de femeie casatorita. Tu nu cred ca te-ai casatorit exclusiv pentru a avea copii. Te-ai casatorit si pentru a fi impreuna cu sotul tau. Viata unui om casatorit este deja o cale, cu sau fara copii. Stiu ca am mai vorbit mult despre asta, ca tu esti necajita a nu iti gasesti locul in parohia ta. Insa asta nu inseamna ca 'Bisericanu ne lasa sa facem nimic'. Biserica esti si tu insuti, si familia ta, si intotdeauna unde te afli poti face ceva. In afara de ceea ce faci pentru sotul tau, sau impreuna cu el, poti sa te inscrii intr-o asociatie, sa ajuti oameni, sa vizitezi bolnavi in stadiul terminal sau prizoieri, copii bolnavi, etc (exista asociatii de benevoli in Gremania care se ocupa cu asta).
A avea un loc in Biserica nu inseamna neaparat a organiza activitati parohiale. Tii minte de povestea cin Evabghelie cu banutul vaduvei? Fiecare avem un banut de dat, si el este mai pretios decat averile unui om bogat (in copii, de exemplu, in cazul tau).
Nu te lasa impresionata de ce zice unul sau altul. Sigur, ideal ar fi ca in pilda din pateric citata de anna21, sa nu ne pese de loc de ce zic altii, dar pana sa ajungem acolo macar sa incercam.