[Moroco]

EeuUtul din oameni e cruzimea lumii căzute și fugite de la Dumnezeu.
Hristos din oameni e duhul cel blând al Fiului care s-a întors acasă și a rămas cu Dumnezeu.

Deci ori de câte ori ”te înfurii pe aproapele tău crimă săvârșești” și ori de câte ori ”te uiți la o femelă ca s-o poftești, ai și păcătuit deja în însăși inima ta” desfătând, dezmierdând, încântând, adulterând, desfrânând, satanizând, râzând, batjocurind, trufind, ocărând, hulind, blestemând... înălțându-te pe sine însuși ca orice înșelat înșelător viclean lăudăros care umblă după cunoaștere și răzbunare ca să-și facă rost de câte un păcat proaspăt apetisant și un rost îmbătător în ”viață”: să se tooot amețească până cade în șanț cu vinul duhului lumii care este pierzare.

Și pierind eul în pierzare tâtâtoare atacă și lovește cu ură ca să distrugă și să scape.