[PocsanCatalin]

În prealabil postat de Iorest

Pe mine mă interesează și cum sunt lucrurile acum în actualul context,nu mai avem condițiile de viață și liniștea unui sat de secol IV.



Nu ajunge doar vizitat, trebuie cercetați diferiți părinți duhovnicești și revenit, pt mine etalonul în materie de ortodoxie e Athosul, nu Prislopul sau alte mănăstiri de maici, maicile nici n-au putere fizică să ducă atâtea slujbe ca bărbații sau să se nevoiască în rând cu bărbații sporiți.


De vreo 3-4 ani s-a dezumflat și treaba cu Prislopul, eu spuneam de cercetarea părintelui Cleopa, Papacioc, Pîrvu, Boghiu, cât erau în viață.

Cu siguranță mai sunt etaloane ale lor, doar că nu apar pe net, pt că și-ar atrage numai atacuri, chiar și de la oameni și îi descoperi doar dacă mergi spre ei.


Doar pustnicii nu se duc des la Biserică, în rest toate categoriile sociale cercetează Sfânta Liturghie.

Trăim noi precum pustnicii și ne rugăm ca ei să ne permitem luxul de a nu merge ?

Tinerii nu prea vin pe la Biserică, media de vârstă e spre 40-45 de ani, cu excepția unor orașe universitare și paraclise studențești, în rest tinerii sunt sub 10% dintr-o parohie într-un cartier în care poate stau 10.000-20.000 de oameni, n-or fi toți locuitorii unui cartier ortodocși, dar e o scădere dramatică.

Mie nu-mi place formularea asta cu degeaba mergi, nu mergi degeaba, te sfințești prin binecuvântări, asculți pericope, tâlcuiri, epistolele pauline, îți mărturisești credința prin crez, înveți despre Sfânta Treime din rugăciunea preotului, și lemn de ai fi tot se prinde ceva de tine.

Fiecare mers la Biserică e unic în sinea lui, pt că niciodată nu se întâmplă să se repete aceleași condiții, aceiași oameni.



Eu am văzut că aghiasma se împarte în sticle de mai bine de 10 ani, în multe locuri din țară, dacă televiziunile au obsesia să focalizeze obiectivul pe niște oameni care din oboseală își pierd răbdarea și se înghesuie e problema lor.

Mulțimile se îmbulzeau și-l împresurau și pe Mântuitor, la vindecarea femeii cu curgere de sânge era această situație, Hristos nu i-a mustrat aspru pe aceia, fără să-nsemne că asta e soluția.

Când oamenii nu-l vor mai căuta pe Dumnezeu, vom apuca pe drumul Olandei, nici acolo nu se înghesuie oamenii la Biserici, bine că mai există interes viu cât o fi el.




Oamenii s-ar trezi și dacă ar citi integral volumele din Ne Vorbește Părintele Cleopa sau alte scrieri, ba prin citire de literatură patristică și-ar constata fiecare lipsa de complexitate a cugetărilor teologice în raport cu toată experiența de veacuri a Bisericii.




Păi nu te închizi într-o instituție, te duci pe un teren de luptă care e poligon de tragere unde te nevoiești sau încerci să înveți de la cei mai experimentați, nu înseamnă că te zidești în spatele unei clădiri, ci te lupți într-un mediu care pune accent pe instruire în lupta duhovnicească.


Eu n-am vorbit de la mine cu ideea că păcatul obosește, dacă te tot spovedești cu același păcat și te mai apuci și de metanii, rugăciune, post la un moment dat scade în intensitate și ispita, omul mai degrabă nu mai face decât să depună eforturi mari de pocăință.

Da la omul perseverent la un moment dat scade ispita, sau se dă o luptă ori biruie omul curățit, ori biruie păcatul chiar existau duhovnici care sfătuiau la luptă lăuntrică la nesfârșit, de 700 de ori câte 7.


Și tu unde știi că de astfel de trezire nu au parte și oamenii care cercetează Biserica, de ce trebuie să se excludă una cu alta.
Doar dacă te-ai ruga la măsurile pustnicești ai fi scutit de programul public de rugăciune, în rest e înșelare că poți fără Biserică sau preot, că nu te dezlegi singur de păcat.




O formă subtilă de auto-manipulare și amăgire e să subestimezi puterea Harismatică și binecuvântările Bisericii, cine știe de câți nu s-a milostivit Dumnezeu și le-a dat măcar un sfârșit creștinesc pt rugăciunea preotului și pt că au cercetat Biserica.

Chiar mă gândeam la cum au sfârșit Costin Mărculescu și Cristina Țopescu, oare dacă ei mergeau la fiecare sfântă sărbătoare la Biserică, când preotul se roagă ”Sfârșit creștinesc vieții noastre, fără durere, neînfruntat, în pace și răspuns bun la înfricoșata judecată a lui Hristos, să cerem.”, oare ei mai sfârșeau fără lumânare, fără rugăciune la ieșirea sufletului din trup, fără ultima împărtășanie, înconjurați de câini nu de oameni ?

Cine știe pe câți i-a miluit Dumnezeu să aibă sfârșit creștinesc doar pentru că au cercetat Sfânta Liturghie Duminică de Duminică, pentru rugăciunea preoților și ptr credincioșia lor curată cu care s-au apropiat chiar dacă aveau multe scăderi umane.

Pacea nu a plecat nicaieri, pacea nu a fost niciodata in exterior, pacea vine din interior, este o stare interioara, insa noi am facut-o dependenta de lumea exterioara, de aia avem pace interioara ( si in exterior ) cu gramul, azi putin, maine putin. De-ar stii oamenii ca totul vine din interior si ca totul se petrece in interiorul lor, n-ar mai fi sclavi, ci stapani, stapani pe propriile noastre vieti.

Eu asta am si spus, invit oamenii, mare majoritate a oamenilor, sa se trezeasca si sa cugete ei singuri la scripturi, macar cateva minute, zi de zi, ceea ce nu prea se intampla, omul se duce la biserica, e atent cateva ore si dupa se intoarce la vechiile obiceiuri, stiu ca asa se intampla si stim toti ca asa se intampla, nu trebuie sa spun eu aici.


Tu incerci sa-i aperi pe crestini si le cauti scuze, cum am mai spus... eu nu pot sa tac si sa vad cum rade Satan de lipsa de cunoastere a omului. Camarila globala de asta are nevoie, de cat mai multa diviziare, si mai ales divizare intre crestini, astfel incat invataturile Lui Hristos sa nu se manifeste in viata de zi cu zi.

Eu vad ce se intampla in viata de zi cu zi, de aici stiu, de mic am observat lucrurile astea, nu de ieri de azi, de ani si ani de zile. Nu te-ai intrebat niciodata de ce fac si cum icoanele minuni? Icoanele nu au nicio putere a lor, totusi ele fac minuni, bineinteles, asa vad oamenii, asa cred oamenii. Icoanele au devenit punti de energie ( de har, de putere, de lumina ) divina care curge catre lumea noastra din taramul Lui Dumnezeu, asta e parerea mea. Omul trebuia si trebuie sa fie mediul prin care harul divin sa curga in lume, insa omul nici pe sine nu se cunoaste si nici pe Dumnezeu nu-l cunoaste, astfel ca noi ne-am ales cu aceste icoane facatoare de minuni.