Ordinea din cate am inteles aici ar fi aceasta:sa iubim adevarul,asa cum a fost el pastrat si neschimbat de intreaga Traditie,si apoi sa ne iubim conducatorii,adica Biserica.
Caci este posibil ca ,capii Bisericii sa se desparta la un moment dat de adevar,si trebuie sa discernem atunci,si sa nu ii urmam.
Dar pentru Dumnezeu,putem pluti pe mare fara corabie? De ce Dumnezeu ne-ar lipsi de Biserica aici pe pamant? De ce ne-ar lipsi de carmuire ? Ce zic eu :
Cuvantul de la care plecam sa fie increderea. Atat fata de preotul simplu din parohia noastra,cat si fata de episcopul care ,in taina,poarta grija de noi.
Cand vom vedea maretia Bisericii,si vom vedea cu ochii mintii coloana de foc care o uneste cu cerul ,de abia atunci sa ne ingaduim sa o cautam 'pe la colturi',daca nu i-a mai cazut tencuiala pe ici pe colo.
Fara Biserica in lumea aceasta ,chiar BOR-ul acesta cum il avem,am fi fara credinta,si fara Dumnezeu,caci nu ar mai fi cine sa mijloceasca pentru noi.Ne-am alege si noi pastori ,dintre cei mai chipesi si mai invatati,ganidind ca doar,doar,Dumenzeu ii va asculta
Biserica este infailibila,este stalpul si temelia Adevarului .De aici trebuie sa plecam ,pentru a avea un rost in viata.
|