Auzind cei dimprejurul manastirii toate acestea, s-a adunat multime fara de numar de calugari cu lumanari si cu tamaie si, ridicand trupul ei cel sfant, l-au ingropat cu cinste in manastirea aceea in care s-a nevoit mult. Si au facut praznic mare multe zile, slavind pe Hristos Dumnezeu si marind pe acea femeie iubita Lui, pe cuvioasa Teodora. Iar barbatul, dupa ingroparea ei, a cerut chilia aceea in care a vietuit femeia lui, dar mai ales mireasa lui Hristos pentru sine si acolo, calugarindu-se, s-a nevoit in post, in rugaciuni si in lacrimi, aducandu-si aminte de ostenelile cuvioasei Teodora. Si nu dupa multa vreme, sfarsindu-se, a trecut la Domnul. Iar copilul acela, anume Teodor, pe care cuvioasa l-a avut in loc de fiu, a mostenit obiceiurile, ostenelile, nevointele si toata viata cea imbunatatita a acelui nevinovat tata al sau, mai bine spus a maicei sale, cuvioasa Teodora, si a ajuns in atata desavarsire, incat, dupa moartea egumenului manastirii aceleia, a fost ales egumen de toti calugarii si a fost parinte bun, povatuindu-i pe fiii sai la calea mantuirii pe care si el insusi a mers in lacasurile ceresti unde acum se salasluieste.

Pentru rugaciunile sfintilor tai Doamne, nu ne lipsi si pe noi de cereasca Ta Imparatie. Amin!

sursa: http://www.crestinortodox.ro/calenda...rul-36423.html