[cristiboss56]

Facand odata o scurta incursiune in viata si activitatea de pastor de suflete a tatalui sau, Sfantul Grigorie Teologul facea urmatoarea analogie: "(…) pe tata l-am putea asemana unui maslin salbatic schimbat prin altoire in chip desavarsit dintr-un maslin roditor (…); atat de bine s-a patruns in rodnicia maslinului cel bun, incat i-au fost incredintate pentru altoi si i s-au dat pentru cultivarea sufletului sufletele altora…. Ajuns la treapta cea mai inalta de pastor a fost socotit vrednic sa se apropie de Dumnezeu si sa imparta cuvantul dumnezeiesc celor ce se tineau departe de credinta noastra" - aluzie la crestinarea acestuia si la vrednicia pastoririi sale ca preot si ca episcop peste obstea credinciosilor crestini din Arianz. Apoi, continua cu aceasta caracterizare: "Bland, fara manie, cu infatisare senina, cu suflet inflacarat, bogat in ceea ce apare privirii, dar mai bogat in comori launtrice" … Cu alta ocazie, Sfantul Grigorie de Nazianz scoate in evidenta pietatea ca trasatura statornica a firii tatalui sau, virtute inteleasa de aceasta ca o puternica si nezdruncinata credinta si iubire fata de Dumnezeu - virtute proprie, de altfel, si mamei sale: "Din multele si marile calitati care fac renumele acestor parinti, una - spune Sfantul Grigorie Teologul - este cea care mi se pare mai insemnata si-i caracterizeaza mai bine: pietatea. Da! Vorbesc de acesti oameni venerabili, cu parul alb, deopotriva de demni de respect pentru virtutea lor, cat si pentru batranetile lor" .
Cu prilejul mortii tatalui sau, Sfantul Grigorie Teologul, relevand alta trasatura a parintelui raposat, anume milostenia , se intreaba retoric: "Cine a avut fata de sarac - cea mai dezmostenita parte a neamului omenesc si totusi egala oamenilor - mai multa mila si mai multa darnicie ca el?"
Despre Sfanta Nona , mama sa, Sfantul Grigorie are cuvinte admirabile, de calda afectiune si pretuire filiala; o adora. De ea s-a simtit nespus de mult atasta, iar aceasta a exercitat asupra fiului sau mai mare, ca, de altfel, si asupra celorlalti doi copii ai ei, o puternica si binefacatoare influenta, un val adesea "providential", cum il apreciaza fiul sau.
Puternicul atasament al Sfantului Grigorie fata de mama sa nu se explica doar "prin instinctul natural al iubirii filiale" , ci si prin profilul ei "putin comun" … Chipul ei moral de inalta tinuta, impodobit cu pietate, este un "imn adresat Creatorului". Frumusetea caracterului ei trezeste atata admiratie fiului, incat acesta o socoteste "incoronarea virtutilor feminine". "Daca tata - spune Sfantul Grigorie conturand profilul sufletesc al mamei sale - era podoaba barbatilor, mama era podoaba femeilor. Si nu numai o podoaba, ci si model de virtute. Mama, sotie a unui asemenea om si de o pretuire egala, era din parinti evlaviosi, ea insasi o evlavioasa. Femeie ca trup, ea intrecea in caracter pe orice barbat. Despre amandoi se vorbea deopotriva de bine - ca de o linie nezdruncinata a vietii… Era obisnuita sa ascunda marile ei insusiri, pe care toti le vedeau. Aceasta, pentru ca sa-si faca glorie din lucruri care nu se vedeau. Teama de Dumnezeu, acest mare Invatator, era calauza ei… Pentru ea, Hristos era o persoana vie cu care intretinea convorbiri" .
Tot pe aceeasi linie de aprecieri a virtuoasei sale mame, Sfantul Grigorie spunea: "Unele femei sunt celebre prin lucruri casnice, altele prin daruri deosebite si intelepciune, altele prin faptele pietatii sau prin durerile trupului, prin lacrimi, rugaciuni si prin mana deschisa saracilor. Nona, mama mea, decat toate a fost mai minunata" .
Casatorita cu un pagan, pe care l-a convertit dupa aceea la evanghelia Domnului Hristos, viata conjugala a ei era de aceeasi curatie sufleteasca si de aceeasi demnitate, necunoscand compromisuri sau devieri. Armonia dintre cei doi soti era asa de perfecta, incat Sfantul Grigorie spunea ca "nimeni nu era mai fericit" decat tatal sau, ca familia lor, "unea desavarsirea calitatilor barbatesti si feminine". Rugaciunea era ratiunea de a fi a Sfintei Nona. Din rugaciuni ea isi facea datorie si podoaba si de rugaciune se leaga lucrarile ei. Venirea pe lumea a Sfantului Grigorie este rodul staruitoarelor si ferbintilor ei rugaciuni: "Si pentru ca Dumnezeu nu putea sa nesocoteasca dorinta inimii sale - spune fiul sau - in dar i-l dadu (Dumnezeu) pe cel pe care ea dorea mult sa-l primeasca". Rugaciunii ii tineau trena, "modestia, postul si milostenia".
Sfarsitul pamantesc al mamei sale il evoca Sfantul Grigorie intr-un epitaf de o "miscatoare duiosie" si de o "frumusete impunatoare" : "Intr-o zi, spune acesta, pe cand Nona se ruga, Dumnezeu ii zise: "Vino!" Si, bucuroasa, isi parasi trupul, parand a spune: "Hristoase, Imparatul meu, ajuta-ma!"