Citat:
În prealabil postat de AlinB
Si oare cum ajunge copilul bun (ca educatie) intr-un anturaj rau?
|
Este simplu. Peste tot sunt fel si fel de copii, de familii. La scoala, in bloc/pe strada, la sport.
Copiii buni cumva sunt mai vulnerabili si sunt mai usor de convins, dar si mai fricosi.
Copiii rai care sa preia copii buni sunt destui. Invers este mai greu.
Educatia nu este asa usor de facut. Trebuie sa fie potrivita fiecarui copil in parte.
Nu este suficient sa inveti pe cineva ce este binele absolut, ci mai ales ce este raul si cum se poate feri de el si ce este bine si rau pentru el individual.
Uite un exemplu de problema la scoala:
Candva o profesoara (in liceu deja), deranjata de unele colege galagioase, a hotarat sa faca niste mutari. Si au pus pe fetele galagioase in banca langa cele mai tacute/cuminti, in ideea ca asa se vor calma spiritele. Noi trebuia cumva sa le potolim pe ele.
Rezultatul: nu noi le-am potolit pe ele, ci ele ne-au antrenat pe noi la glume si neatentie. Nu stiu sa explic de ce. Si noi am fost cele mustruluite.
Nu stiu, eram in clasa tot felul de copii. Nu intotdeauna copii buni si premianti erau cei cautati, ci mai degraba copiii deschisi social, copii cu spirit de echipa. Cu care sa poti lega prietenii si afara scolii, sa ai interese comune, sa te ajuti (dat/luat lectiile la caz de boala), etc.
Si fiecare copil trebuie sa stie si sa hotarasca pentru el ce nu e bine de facut si unde nu trebuie sa se duca etc.
In viata ai de a face mai tarziu cu tot felul de oameni si situatii si nu stii cum sa procedezi. Si izolatul nu este intotdeauna ceva pozitiv. Se cauta spiritul de echipa.