[Moroco]

În prealabil postat de alexdu

De multe ori, ziua simt nevoia sa trag un pui de somn dupa ce vin de la munca. Oare este din lene sau din oboseala? Uneori lucrez fizic iar uneori stau cu ochii in monitor ore intregi.

Cum deosebim oboseala de lene?

Doamne, ajuta!

Ai pus întrebarea asta în 2009 şi ţi se răspunde după aproape 10 ani. S-a copt între timp. (Pardon, atunci te-ai înregistrat.)

Cred că nu este nicio deosebire între lene şi oboseală (istov)... pentru că aici e vorba de ispită, de păcat, defapt de neascultare.

Credinciosul leneş nu vrea să facă deosebire între ispită, ispititor, căzutul în ispită făptuitor al ispitei şi persoana victimă-ţintă violată de cel căzut în ispită împreună cu complicii. Doar deosebind va putea asculta fără greşală ferindu-se de fărădelegi. Dacă nu-i pasă atunci nu-i pasă din necredinţă, din lene.

Nevrând să vadă adevărul, nu vrea nici să-şi recunoască fapta. Cel ce recade mereu în ispită aruncă vina pe ţintă şi face pe placul ispitei împlinind-o din laşitate.

Repetarea căderi în ispită la insistenţa ispitei îl face pe om să iasă din minţi de furie şi să se plângă revoltându-se dar se răzbună mereu pe dos. Nu se răzbună pe ispită şi pe împlinirea ispitei ci se înfurie şi se răzbună crunt tot pe ţinta-victimă. Rareori se răzbună şi pe alţii, pe ispititor, pe complici sau poate chiar pe el însuşi.

Omul pornind din minciună şi lene ca să se ispitească cu ceva cade în ispită împlinind ce-i cere ispita şi apoi suferind chinurile ieşirii din minţi se şi răzbună reîmplinind toate frustrările şi defrustrările memorate greşit la adresa ţintei-victimă de parcă ea ar fi de vină. Căzând astfel în robie omul se istoveşte de tot recrezând în minciuna, lenea şi neputinţa din care a ieşit. Adică se reîntoarce la viaţa mincinoasă şi puturoasă a lumii plină de dispreţ faţă de cele sfinte şi veşnice, ''viaţă'' pe care o duce muncind în zadar cât mai mult batjocurind şi umlind tot ce ţine de Credinţă.

Deci lenea şi oboseala sunt feţele aceleiaşi monede ispititoare cu care omul mituindu-se, minţindu-se şi înşelându-se încearcă să-şi cumpere scăparea de răspundere... de la Dumnezeu.

Cum deci te poţi înfuria pe ispită dacă sfârşeşti prin a-i face pe plac împlinind-o?.. după care tot tu arunci şi vina, tot pe ţintă, pe victima ispitelor tale, ca să te mai şi răzbuni încrezîndu-te că aşa o să ajungi mai mare, mai celebru? (la mine mă refer)

Cum oare de nu vrei şi nu poţi deosebi între ispită, ispititor, cel căzut în ispită (făptuitor) şi ţinta-victimă a ispitei care suportă toate pagubele violenţelor tale repetate? De unde-ţi vine indolenţa asta? Cred că din laşitatea lenei nepăsătoare îmi vine viciul ăsta obositor-istovitor şi înrobitor.

Dacă eşti un mincinos leneş şi crezi în minciunile tale viclene atunci preferi să nu vrei nicicum să poţi deosebi ispita. Vrei să ai pe cine arunca vina şi nu-ţi pasă de restul celor cărora le faci pagube stricând-le neprihănirea, credinţa, viaţa duhovnicească, bunul simţ, nevinovăţia. Ei bine asta e lenea obositoare!.. lenea duhovnicească istovitoare până la urmă.