la inceput, pe cind eram mic de tot, ma atragea atmosfera din sala de cinema: lumina care se stingea, perdelele care se dadeau la o parte (asta mai mult dupa revolutie decit inainte), mirosul specific de sala de spectacol. Nu am fost niciodat atras de teatru, considerindu-l prea static pentru desfasurarea actiunii. Mai stii, poate fara sa-mi dau seama, apartineam generatiei pop-corn, indobitocita de coca-cola, pop-corn, subcultura si superficialitate in orice...
mai tirziu, adica undeva prin anul intiu de facultate (Literele din Iasi) descopeream ca se poate face o diferenta... intre filmele care-mi plac si cele care nu-mi plac, adica cele care nu-mi trezeau nici un sentiment. M-am trezit cam tirziu dar niciodata nu-i prea tirziu...
si uite asa a inceput vinatoarea de filme bune... adica filme situate nitelus deasupra celor de actiune stupida, cu pumni, picioare, mitraliere si capete sparte...
cind s-a produs marea schimbare n-as putea spune exact:
a) sa fi fost pentru ca in primul meu an de profesorat de limba romana am reluat lecturile de scoala si am constata deosebirea ca de la cer la pamint dintre constructia unei opere literare (care nu urmareste bani si faima) si constructia fragila a unui box-office american?
b) sa fi fost vorba despre trairea unui post pascal de prin 2000-2001 in urma caruia sesizam gloria lui Hristos si desertaciunea lumii laice?
c) poate au fost ambele chestiuni de vina...
Ideea de baza a acestor ginduri e ca filmele, in esenta lor, indiferent de cit de bune sau proaste sunt, indiferent ca sunt de arta sau pur comerciale nu fac altceva decit sa te indeparteze de la trairea religioasa. Poate ca nu toti creatorii de film inteleg asta, mai mult ca sigur ca multi m-ar contrazice violent, m-ar considera habotnic sau paranoic sau depasit dar, din pacate, asa stau lucrurile.
N-o spun din ipocrizie... doar am fost unul dintre aceia care credeau cu ardoare in filme... problema e ca prin filme traim tensiunea, happy-ending-ul si astfel avem impresia, in subconstient, ca totul e bine pe lumea asta. Iesi de la cinema sau opresti bs-player-ul si te simti minunat, intrucit ti-a ramsa in cap mesajul filmului, starea de bine creata de o opera de arta...
pai, fratilor, singurele opere de arta se pot intilni in rai, singurii creatori sunt ingerii care lauda neincetat creatia marelui nostru Dumnezeu.
eu cind aud de creatie, literara sau nu, lesin de ris, spunea cindva petre tutea... si avea dreptate...
|