[Iorest]

În prealabil postat de Moroco

Văd că mulți se gândesc la biserica ortodoxă ca la niște lăcașuri de cult preschimbate în castele de lux, în grădini luxuriante și în biblioteci uriașe unde poți găsi tot ce vrei și ce nu vrei

Biserica a cultivat și cultivă din vechime, bunul gust, armonia, estetica, artele vizuale luminoase și artele muzicale înălțătoare, pentru că acestea sunt inspirate din ordinea cerească și inspiră sufletul la înălțare și la armonizare lăuntrică.

În prealabil postat de Moroco

... iar pe credincioși sau pe oamenii angajați în muncile bisericii ca find decât niște muzeografi care slujesc păstrarea intactă și curată a vestigiilor pentru sporirea călătorilor și vizitatorilor pentru ca aceștia să poată admira ziduri, clădiri, grădini și să rămână impresionați de frumusețile și pitorescul natural al locurilor sfinte.

Există niște rânduieli clare de care Sfinții Părinți s-au îngrijit din vechime cu privire la buna chivernisire a unui lăcaș de cult, fără să însemne că s-au ocupat numai de aceasta sau că armonia lăcașului de cult intră în conflict sau neglijează primenirea vieții lăuntrice.

Personalul bisericesc non clerical e instruit tocmai în ideea de a nu distruge, jefui, impieta odoarele bisericești, respectul față de cele sfinte nu e o scădere ci o virtute.

Din contră părăginirea bisericii, lăsarea ei în delăsare până la stare de degradare accentuată, vandalizarea arhitecturală, sunt niște grosolănii și păcate.

Respectul față de fresce și reprezentarea iconografică, arată respect față de Sfinții care privesc din veșnicie.

În prealabil postat de Moroco

Păi biserica este și altceva, ea trebuie să fie și locul unde omul predat în mâna Domnului să fie schimbat din rău în bine așa cum o școală serioasă, o militărie își propune să schimbe pufanul neascultător, mândru, obraznic într-un soldat instruit, într-un om bun și ascultător.

Biserica nu e militărie, nu dresează răcani, nu zdrobește și nu anihilează personalitatea omului, rolul ei e persuasiv, duce muncă de convingere, iar nu inchizitorial.

În prealabil postat de Moroco

Deci biserica este nu pentru pofte și plăceri și admirații de locuri unde să-ți petreci concediul ci pentru ca omul să poate avea unde să fie schimbat, școlit, dresat, modelat, transformat... de ce? Pentru că cu asta se ocupă biserica Domnului, asta înseamnă botezul, asta înseamnă convertirea... te lași în mâna Domnului ca să umble să-ți schimbe interiorul, la inimă, la privire, la poftă, la voire, la suflet, la sentiment, la grăsime, la efort, la somn și odihnă, la limbă, la glas, la ceea ce bagi în gură, la ce iese din inima ta, la dorinți, la doruri, la vise, la scopuri și idealuri, la tot ce e rău și strâmb în tine și face mereu multe rele și ție și altora din jurul tău cu atât mai mult cu cât nu vrei să te lași în mâna Lui. Cu asta se ocupă biserica, cu obijnuirea omului în a asculta de Dumnezeu cu supunere, tu însuți să fi supus împreună cu toate mădularele și interioarele umane și nu doar cu întreținut de monumente ”funerare” bune de vizitat și admirat.

Biserica nu dresează că nu lucrează cu animale sau cu câini, rolul ei NU e să se impună prin forță brută sau să schilodească personalitatea omului.

Biserica nu e institut de lobotomizare pe creier să aibă pretenția să controleze și cel mai intim gând al enoriașului, Biserica conlucrează cu enoriașul în funcție de disponibilitatea lui sufletească și de impulsul său lăuntric de a veni în comuniune.

Există Sfinți călugări, nu preoți de mir care au ridicat adevărate academii duhovnicești, bijuterii precum mănăstirea Neamț sau Frăsinei, la care oamenii veneau pentru primenirea sufletului.
Nu sufereau nici de lux, nici de grandomanie, un preot preocupat de detalii de finețe va fi preocupat și de primenirea lăuntrică.

În orașe! locatarii unui cartier nu sunt toți ortodocși, între parohie și locuitori există un contract nescris de bună vecinătate și tolerare reciprocă, în care oamenii tolerează clopotul, difuzorul fără să dea în judecată parohia, din respect față de preotul paroh care e un bun gospodar și a ridicat calitatea vieții prin buna chivernisire a spațiilor bisericești.

Un preot bun gospodar, va câștiga respectul și înțelegerea a majorității locatarilor, chiar dacă printre ei sunt catolici, protestanți, oameni fără opițiuni religioase de viață, aceștia îl respectă pt că a creat o oază într-un deșert.