[lore86]

În prealabil postat de dumitrucelmare2000

Cum s-au întâlnit ... nu-şi amintesc nici ei. Oricum se cunoşteau demult. Se gândeau de mici unul la celălalt. Înainte de a se întâlni ei în mod real, se întâlneau inimile lor la rugăciune, înaintea lui Hristos. Aşa că întâlnirea a fost de fapt o recunoaştere. Ei erau sfioşi, dar Îngerii lor se îmbrăţişau, bucurându-se de iubirea care avea să se nască.Îşi deschideau sufletul în fiecare zi, tot mai mult, unul către celălalt şi au văzut că împărtăşeau aceleaşi idei, visau aceleaşi visuri şi mai ales aveau aceeaşi mare iubire: Hristos. El le era Domn atotputernic, Prieten drag şi bun Sfătuitor. În fiecare seară, iubitul Îi povestea în taină lui Hristos despre frumuseţea iubitei lui, iar ea, cu inima strânsă de fericire Îl ruga pe Bunul să le dea iubire curată.
Şi iubirea lor lua uneori chip de porumbel şi zbura uşor străbătând înaltul cerului şi oprindu-se pe braţele Prietenului lor drag. Alteori, lua chip de floare şi se aducea în dar Preacuratei Măicuţe a lui Hristos, iar alteori, se înălţa ca o cântare duioasă înaintea Dumnezeului tuturor.
De multe ori ea îşi aducea aminte de naivitatea pe care o avea când era mică şi când, mâncând, obişnuia să-I lase loc la masă şi lui Hristos, ori seara, când mergea la culcare, avea mereu grijă să fie un colţ de pat liber, să aibă şi Domnul ei drag unde să se odihnească. Acum, naivitatea asta dulce părea că îi cuprinde pe amândoi: pe banca din parc unde obişnuiau să se oprească, era mereu loc şi pentru Hristos.
De multe ori inima lui îi cânta iubitei şi inima ei îi răspundea. Hristos era Cel care îi învăţa să-şi cânte unul altuia. Ei îi cântau Lui, Domnului tuturor, cu toată inima, iar El primea cântările lor şi le împletea cu degetele Lui făcând din ele o singură cântare şi din inimile lor, o singură inimă. Şi aşa, cântarea lui era şi cântarea ei, rugăciunea lui era şi rugăciunea ei...
Şi se sărutau aceşti doi tineri,... se sărutau frumos, că Hristos era cu ei. Mergeau înaintea icoanei Lui şi sărutau amandoi odată palmele iubitului lor Domn. Iar El strângea în mâinile Lui sărutările lor şi făcea din ele una singură. Astfel, sărutul ei devenea al lui şi sărutul lui era al ei.
Iar Îngerii se bucurau ştiind că avea să urmeze o nuntă frumoasă la care Hristos Domnul şi Măicuţa Lui vor fi invitaţi de seamă. Şi surâdeau Îngerii ştiind că în scurt timp cei doi nu vor mai fi două trupuri cu două inimi ci un singur trup şi o singură inimă ...
Zboară, Îngerul meu, peste lume şi vezi de mai visează cineva acelaşi vis ca mine!

ce gandire frumoasa, ce dorinte frumoase.
Imi aduce mainte de perioada in care eram prietena cu sotul meu....Aceeasi naivitate copilareasca , aceasi dorinta zvacnea in ambele piepturi, aceleasi ganduri si idealuri.
timpul se oprea in loc si lumea era a noastra. nu mai exista decat Domnul si noi.
Si ne doream ca starea aceea sa tine o vesnice, sa ramanem ptr totdeauna asa de fericiti.
Dar timpul nu ne-a ascultat....
A urmat si nunta, frumoasa, de poveste. Fara printi si printese, caleasca si muzicati dar frumoasa. Simpla, modesta.
Au venti si roadele binecuvantate ale casniciei, trei copilasi micuti, care ne fac viata mai frumoasa.
Nu mai visam, visul ni s-a implinit. acum ne traim visul. Ne bucuram de familia pe care ne-a dat-o Domnul, ne crestem copiii impreuna. Muncim cu drag pentru ei, stiind ca vine seara, momentul in care familia se reuneste si ne bucuram impreunaregatim cina, mancam impreuna, apoi strangem si ne jucam. Fie facem jocuri interactive din carti, special ptr varsta lor, fie de jucam de ursul pacalit de vulpe sau Pisoiul in pericol! Ajutor, fie citim povesti cu sfinti sau intamplari din mica Biblie. a, era sa uit de arhicunoscutele diaflime, care au priza si la princhindei.
Apoi in rugaciune si cantare incheiem ziua, multumindu-i Domnului ptr toate.
A doua zi o luam de la capat.
Nu mai suntem copiii de altadata, acum suntem parinti, nu mai e viata usoara de altadata, acum avem greutati si suparari destule, dar mergem inainte...Spre Inviere.