Citat:
În prealabil postat de Raoul
Laura,o intrebare (retorica): Tu nu il consideri sfant pe Stefan cel Mare??
|
De regulă, replica iubiriștilor la acest tip de argument este aceea că militari și comandanți de tipul lui Ștefan cel Mare nu au fost sfinți PENTRU CĂ au ucis în lupte, ci pentru cât de mult au regretat acest lucru. Cu alte cuvinte, faptul că Ștefan ar fi murit ca sfânt nu presupune pe acela că ar fi trăit ca sfânt.
Din punctul meu de vedere, argumentul nu are consistență. Mai întâi, ideea că cineva seamănă moartea în dușmani, după care aleargă la Daniil Sihastru să ceară iertare lui Dumnezeu, dacă ar fi adevărată, ar fi ceva foarte departe de sfințenie. A păcătui cu gândul că vei fi iertat la spovadă este păcat în contra Spiritului Sfânt. Pe urmă, nu avem nicio dovadă că a fost așa.
Apologetica iubiristă se străduiește să găsească susținere biblică a ecuației creștinism = stupiditate, cu alte cuvinte că ar trebui să nu ripostăm când dușmanul ne calcă ținutul, casa, ne pune foc, ne ia robi pe cei din familia noastră și pe noi înșine. Citatele lor favorite sunt câteva, mai ales acela în care Isus întoarce și celălalt obraz. Sunt ușor demontabile. Dar ideea de război drept are susținere biblică ? Are. Să recitim, ca să discutăm pe bază de text: Luca 22:36, Matei 8:5-13, Proverbe 20:18, Eccles 3:3, Romani 13:4, Evrei 11:32. Asta, ca să nu mai vorbim de Pentateuh, de Psalmi sau de Cărțile Istorice, care o susțin din plin.
Dar Sfinții Părinți, ce spun ? Aici vedem un lucru interesant. Pare a fi o deosebire de vederi de-a lungul timpului, o "evoluție" ca să zic așa, între părinții timpurii ai Bisericii, aceia din vremea celor zece persecuții, precum Tertulian, care susținea categoric că este interzis serviciul militar creștinilor și părinții de mai târziu, de după Edictul de la Milan, care, precum Sf Ambrozie sau Sf Augustin, susțin războiul drept. Avem și noi ceva de învățat din această aparentă contradicție: când statul este păgân, atunci probabilitatea angajării lui într-un război nedrept este atât de mare, încât a face carieră militară înseamnă a-ți risca periculos de mult sufletul. Dar, când statul este creștin, nu se poate spune același lucru. Oare statele de azi, oare chiar statul nostru este mai mult păgân sau mai mult creștin ? Vedem, deci, cât este de important ca legile Cetății să fie legile lui Dumnezeu, iar oamenii care conduc cetatea să fie oamenii lui Dumnezeu. E esențial ca, tânăr fiind și făcând pasul înainte spre a mi se da să încing spada, să mă întreb: ce intenționează comandanții mei să fac cu această spadă ? Să o folosesc în slujba lui Dumnezeu, ca să îmi apăr țara, orașul, familia și pe mine însumi, sau să o folosesc în slujba Mamonei, ca să aibă ei mai mult petrol, mai mulți dolari, mai mulți sclavi ?