01.12.2016, 13:40:37
|
|
Senior Member
|
|
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.084
|
|
Citat:
În prealabil postat de ioan67
Culai, de-o vreme noi avem acasă mari necazuri. Ne sunt bolnavi copiii, bebelușul Nicolae e în spital de cam multă vreme și nu merge deloc bine, azi soția mi-a spus plângînd că nu mai rezistă, mie îmi e tare greu singur cu ceilalți doi...
Nopțile trecute, pe când trebăluiam ca de obicei pentru a pregăti cele de școală pentru Maria și Tudor, m-am simțit dintr-odată prăbușit. O clipă de neagră disperare... M-am simțit abandonat, pierdut... Necazuri fără număr și nici o soluție nicăieri, zile în șir... Gândul că pierdem copilul devenise de nesuportat. Ca părinte, cred că înțelegi și tu cum vine asta...
|
Este de inteles, dar totusi...intrasigenta morala sau de caracter cu ceilalti nu ajuta, doar cu propria persoana..
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
|