Citat:
În prealabil postat de lore86
De acord in cazul acesta, femeia se mantie prin rabdare.
dar cand sotul o obliga sa comita crima sau pacate impotriva firii nu cred ca mai e un impediment la divort.
Poti sta alaturi de un om pana cand vietuirea alaturi de el te-ar obliga sa comiti pacate grave, care iti primejduiesc mantuirea.
Nu cred ca femeia se va putea folosi la judecata de circumstante atenuante zicand: Din cauza barbatului am comis crime, din cauza lui am facut pacate impotriva firii.
cred ca vietuirea alaturi de barbat e ingaduita pana la pacat.(una e sa nu poti tine post, sau sa respecti randuiala din zilele de marti si joi ca asa vrea sotul si alta e sa faci avort ca asa vrea sotul).
In definitiv pacatele impotriva firii sunt tot desfranare, iar avortul e crima(cu mult mai grav).
|
În situațiile enumereate de Diana duhovnicul sau episcopul dacă este cazul poate da sfatul corect.
Mă intrigă însă ultimul motiv din acea enumereare și anume "impotența". Dacă ar fi spus "neputința unuia dintre cei doi de a procreea" nu aș fi spus nimic. Ori impoența este deja o suferință fizică ce poate apărea după un timp între cei doi. Nu vreau să continu dezbatearea dar acesta nu poate fi un motiv de divorț decât pentru o persoană care pune foarte mult accent pe relația fizică dintre cei doi. În astfel de situații trebuie mult discernământ.
Suntem mame de fete în aceiași măsură în care suntem și mame de fete dar suntem și soții. Nu e simplu deloc!