În prealabil postat de sophia
@Sergiu - vad ca incerci sa ma descurajezi in totul. Si asta in loc sa ma incurajezi si sa-mi dai un sfat cum sa reusesc. Crezi eu de descurajari si de fraze ca "n-ai sa fii niciodata pregatita".
De ce imi spui asa? Si cum sa gandesti tu sau preotul asa despre ceea ce vreau eu sa fac?
Daca preotul ar fi asa cum spui tu, si ar putea vedea in mine, m-ar ajuta, nu mi-ar da lovituri sa ma darame mai mult (asa cum si tu faci prin vorbele tale). Ar vorbi cu mine si mi-ar spune clar. Dar el mi-a spus alte motive care nu au nici o legatura cu mine.
De fapt nu inteleg prea bine ce imi spui.
Eu nu conduc pe nimeni in primul rand.
Vroiam sa fac ceva bun pentru oameni si pentru mine. Am crezut ca o pot face cu ajutorul preotului si a altor oameni din biserica (in sensul de comunitate). Am incercat pe mai multe cai: sa fac ceva in biserica, sa fac ceva pentru partea sociala. Ce energii si ce ispite negative vezi in asta?
Ce-mi spui tu suna ca un cerc vicios. Sa nu fac pentru ca nu sunt in stare, sau suficient de buna s-o fac, dar nu voi ajunge sa fiu asa daca n-o fac, ci dimpotriva voi cadea mai jos.
Pentru ca eu imi caut menirea de la Dumnezeu, rolul in viata asta. Copii nu, aia nu, ailalta nu. Atunci ce ar trebui sa fac? Sa stau inchisa in casa cu mainile in san, sa ma urc pe pereti intr-o zi? Sau ce sa fac?
Dumenzeu mi-a lasat precis ceva de facut, dar nu stiu inca ce? Sa ajut oameni, sa fac ceva bun in biserica, sau in social. Eu si asta o vad parte din mantuire.
Si atunci m-am rugat la Dumnezeu sa-mi arate calea. Si am ajuns s-o gasesc in afara bisericii, nu a credintei ,ci a oamenilor din biserica, la alti oameni care au nevoie. Ce are michiduta a face cu asta?
Aici sunt doua lucruri diferite, zic eu. Una este credinta teoretica si alta a face ceva pentru oameni cand vezi ca au nevoie.
Pe prima ai dreptate, nu pot s-o inteleg eu, dar pe a doua de ce sa fie rau s-o fac.
Tu asa ai inteles ca vreau sa fac revolutii si sa dau drepturi femeilor. Nu asta este telul meu. Este insa un obstacol de care ma lovesc mereu in drumul meu.
Ti-am spus, in biserica n-am voie sa fac mai nimic, pentru ca sunt femeie.
Inca o data, nu inteleg ce-mi ceri - sa abandonez totul si stau incuiata in casa si sa ma rog numai? Nu pot asta. Nu sunt eu asta.
Si pe urma Dumnezeu ma ajuta pe acest drum. Stie ca vreau sa fac bine. Ca n-o fac fara El.
Daca reusesc sa fac ceea ce mi-am propus, capat si eu forta, nu ma prabusesc. Stiu ca mai am pentru ce trai.
|