[florin.oltean75]

Despre identificarea corecta a sensurilor

Isus nu a sfatuit, nu a indrumat, ci a poruncit si strigat cu durerea si disperarea unei mame care-si vede copiii intr-un mare pericol: “Iesiti din lume!”.

“Iesirea din lume” nu inseamna in mod necesar izolare de semeni, ci in sens profund curatirea omului de nevirtuti.

Insa putini ajung la dorinta autentica de a iesi din lume. Majoritatea se complac intr-un trai lumesc fara sa realizeze pericolul in care se afla.

Dezvoltarea aspiratiei de a iesi din lume este o conditie necesara (dar nu suficienta) mantuirii.

Bazarea mantuirii pe faptul ca apartinem unor anumite confesiuni religioase este o amagire. Este un aspect pe care, cel mai probabil, indrumatorii spirituali nu-l subliniaza. Putem avea unele virtuti, dar fara aceasta aspiratie adusa la maturitatea unui foc puternic ramanem in continuare in robia pacatelor.

Aspiratia de a iesi din lume este prima arma puternica, prima realizare nemincinoasa care lumineaza cararea spre Hristos. Doar realizarile din inima noastra sunt trepte reale spre usile raiului.

In budism se numeste “renuntare”, iar aceasta virtute speciala are multe nivele de realizare, functie de puterea de patrundere a naturii adevarate a “lumii”.

De ce sa iesim din lume? Ce este lumea?
Daca nu ne dam seama ce este lumea cu adevarat nu vom simti niciodata o dorinta autentica de a ne dezlipi de ea. Si astfel toata nevointa noastra spirituala este ca o orbecaiala intr-o mlastina nesfarsita.

Natura adevarata a lumii poate fi identificata prin diverse forme de rationament corect si meditatii. Aceste contemplatii trebuie adancite progresiv si cu staruinta pana cand ochii sufletului se deschid si vad demonii care stau sa inghita fiecare suflet. Atunci teama si repulsia vor da nastere unei virtuti puternice – renuntarea. Numai atunci vom intelege de ce Isus a strigat cu putere sa iesim din lume si sa cautam febrili scaparea.

Meditatii

Lumea este o incolaceala de serpi otravitori care ne pot musca mortal in fiecare moment.

Lumea este plina de demoni invizibili care lucreaza prin oameni si elementele naturii gata sa ne inghita in fiecare moment.

Lumea ofera numai otravuri in chipul mancarurilor placute. Toate placerile lumii sunt amagiri care otravesc inima si ne prabusesc in cele din urma in iaduri.

Lumea este plina de lame taioase ascunse sub falduri fine.

Lumea este plina de focuri invizibile care ard pe cei fara bagare de seama pana la maduva oaselor.

Lumea este pestilentiala, imbibata de mirosuri respingatoare si excremente, dar cu care ne hranim ca mustele, fara sa realizam murdaria acestora.

Lumea este plina de oasele mortilor, pentru ca in ea fiecare suflet este zdrobit fara mila fie prunc, copil, tanar sau batran.

Lumea este ca un cazan care fierbe fara incetare.

Lumea este plina de arome placute dar care ucid.

Lumea este un camp de batalie fara sfarsit in care fiecare faptura va fi in cele din urma sfasiata si trecuta prin sabie.



Fara identificarea corecta a naturii lumii, nici nu putem dezvolta marea compasiune pentru toate fapturile – compasiunea = iubirea indurerata. Pacatele vor ramane asupra noastra pentru ca vom fi invidiosi pe cei avuti si mai norocosi ca noi sau plini de manie pe cei ce comit nedreptati.

Toti sfintii si Dumnezeu Insusi nu ne pot salva, daca noi insine nu ne nevoim in meditatii si rugaciuni pentru a trezi aceasta virtute nepretuita: dorinta de a iesi din lume.

Fara ea suntem ca cineva care umbla fara bagare de seama peste serpi otravitori.