Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Sfârșitul vieții acesteia de aici socotesc că nu e drept să se numească moarte
|
Traditia ortodoxa despre viata de dupa moarte
Trei zile dupa moarte, trupul isi pastreaza forma sa.
Cei vechi credeau ca in tot acest timp sufletul poate inca sa se inapoieze in trup, si cel mort sa se intoarca la viata. Din istorisirile despre ridicari minunate din moarte aflam ca mai intotdeauna ele s-au petrecut in acest rastimp. De aici obiceiul ca mortul sa nu se ingroape decat in a treia zi. Aceasta credinta este legata simbolic de faptul ca mai inainte de a invia a treia zi, Hristos s-a pogorat cu sufletul la iad.
Istorisirile unor crestini intorsi la viata sau a celor care au avut parte de experiente limita indreptatesc aceasta credinta. Astfel, Sfantul Atanasie scrie: ,,Cum se face ca unii oameni [...] murind, au vedenii, iar apoi se intorc la viata dupa doua ori trei zile si povestesc ce-au vazut? Oare nu pentru ca sufletul lor n-a parasit cu totul trupul?" Se impune totusi o rezerva: medicina moderna, cu aparatura ei, sesizeaza mult mai precis decat medicina antica clipa mortii, cu toate ca definitia pe care ea o da mortii continua sa fie relativa si fluctuanta, iar posibilitatea unor erori nu este cu totul exclusa. Nu este mai putin adevarat ca limita intoarcerii la viata dupa moartea clinica, potrivit nivelului de astazi al cunostintelor medicale, este de cateva ore sau chiar de cateva minute atunci cand nu s-a acordat asistenta respiratorie prin care se evita leziuni grave si definitive la nivelul creierului. Lucrul acesta insa nu infirma istorisirile despre invieri minunate petrecute dupa mai multa vreme, pentru ca minunea tocmai aceasta inseamna, biruirea legilor firii in chip de nespus.
Moartea e un proces in desfasurare
Moartea, potrivit traditiei ortodoxe, nu este un fapt care se petrece cu mare precizie, intr-o clipa, in chip ireversibil, asa cum considera medicina moderna. Exista, intr-adevar, un moment al mortii care corespunde asa-zisei ,,morti clinice"; aceasta inseamna, cat priveste trupul, lipsa oricarui semn de viata; iar cat priveste sufletul, iesirea lui din trup. Insa, asa cum am vazut, vreme de trei zile nu se poate vorbi de o iesire deplina si definitiva a sufletului; in acest rastimp, dupa cuvantul Sfantului Atanasie, ,,sufietul nu paraseste cu totul trupul".
Traducere din limba franceza de Marinela Bojin
"Sfarsitul vietii acesteia de aici socotesc ca nu e drept sa se numeasca moarte, ci izbavire de moarte si despartire de stricaciune si slobozire din robie si incetarea tulburarii si oprirea razboaielor si risipirea intunericului si odihna de osteneli si linistirea fierberii si acoperirea rusinii si scaparea de patimi si nimicirea pacatului si, ca sa zic pe scurt, hotarul tuturor relelor", spune Sfantul Maxim Marturisitorul.
Viata vesnica la Dumnezeu nu putem afla decat in Hristos si prin Hristos, dupa cum sta scris: "Dumnezeu ne-a dat viata vesnica si aceasta viata este intru Fiul Sau. Cel ce are pe Fiul are viata: cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata" (I In 5, 11-12).