ce gandire frumoasa, ce dorinte frumoase.
Imi aduce mainte de perioada in care eram prietena cu sotul meu....Aceeasi naivitate copilareasca , aceasi dorinta zvacnea in ambele piepturi, aceleasi ganduri si idealuri.
timpul se oprea in loc si lumea era a noastra. nu mai exista decat Domnul si noi.
Si ne doream ca starea aceea sa tine o vesnice, sa ramanem ptr totdeauna asa de fericiti.
Dar timpul nu ne-a ascultat....
A urmat si nunta, frumoasa, de poveste. Fara printi si printese, caleasca si muzicati dar frumoasa. Simpla, modesta.
Au venti si roadele binecuvantate ale casniciei, trei copilasi micuti, care ne fac viata mai frumoasa.
Nu mai visam, visul ni s-a implinit. acum ne traim visul. Ne bucuram de familia pe care ne-a dat-o Domnul, ne crestem copiii impreuna. Muncim cu drag pentru ei, stiind ca vine seara, momentul in care familia se reuneste si ne bucuram impreuna
regatim cina, mancam impreuna, apoi strangem si ne jucam. Fie facem jocuri interactive din carti, special ptr varsta lor, fie de jucam de ursul pacalit de vulpe sau Pisoiul in pericol! Ajutor, fie citim povesti cu sfinti sau intamplari din mica Biblie. a, era sa uit de arhicunoscutele diaflime, care au priza si la princhindei.
Apoi in rugaciune si cantare incheiem ziua, multumindu-i Domnului ptr toate.
A doua zi o luam de la capat.
Nu mai suntem copiii de altadata, acum suntem parinti, nu mai e viata usoara de altadata, acum avem greutati si suparari destule, dar mergem inainte...Spre Inviere.