[costel]

"Prin urmare, la ceasul al saptelea, tot poporul urca in Muntele Maslinilor, si anume la Biserica Eleona, si vine si episcopul. Se intoneaza imne si antifoane potrivite cu ziua si locul si se fac, de asemenea, lecturi. Si cand se apropie ceasul al noualea din zi, se urca in cantari la Biserica "Imbomon", adica in locul de unde Domnul S-a inaltat la ceruri si acolo se sta; caci tot poporul, totdeauna cand episcopul e prezent, e poftit sa sada, in picioare ramanand continuu numai diaconii. Se intoneaza si aici imne si antifoane potrivite cu locul si ziua; se fac, de asemenea, citiri alternate cu rugaciuni.
Cand se apropie ceasul al unsprezecelea, se citeste locul din Evanghelie unde copiii cu ramuri si stalpari de finic au intampinat pe Domnul, zicand: "Binecuvantat Cel ce vine in numele Domnului". Si indata se ridica episcopul si tot poporul si atunci se merge din varful muntelui numai pe picioare. Caci tot poporul merge inaintea episcopului, cantandu-se imne si antifoane si raspunzand intr-una: "Binecuvantat Cel ce vine in numele Domnului!".

Si toti copiii cati sunt prin acele locuri, pana chiar si cei care nu pot merge singuri pe picioare si care - mici fiind - ii poarta parintii asezati pe grumazul lor, purtand toti, in maini, ramuri: unii de palmieri, altii de maslini, si asa este insotit episcopul in chipul in care a fost intampinat atunci Domnul.

Din varful muntelui si pana in oras si de acolo pana la Biserica Invierii, prin tot orasul, merg absolut toti pe jos; dar si doamnele si barbatii de vaza, cati sunt, conduc pe episcop, intonand refrenul: "Bine este cuvantat..."; si asa, incet-incet, ca sa nu oboseasca poporul, abia pe seara se ajunge la Biserica Invierii. Ajunsi aici, desi tarziu, se face totusi Vecernia, apoi din nou rugaciunea la locul Crucii, dupa care se slobozeste poporul." (Egeria, Insemnari de calatorie)