[Psalm 23]

Notiunea de ,,re-intrupare"este -din ce stiu eu-inexistenta in literatura ebraica (biblica sau apocrifa) dinainte de Hristos. Daca cunosti un text ebraic care contine exact acea sintagma sau idee te rog sa mi-l indici, sunt foarte interesat.

In schimb ideea de inviere a trupurilor devine vizibila in special in conceptiile din perioada macabeilor (vezi in acest sens 2 Macabei 7:9,11,22-23,28-29,12:43-45,14:36). Confruntati cu un numeroase cazuri de martiri care isi dadeau viata pentru apararea Torah in timpul prigoanei dezlantuite de Antioh IV Epifanes evreii au pus o problema evidenta: ce se intimpla cu martirii? Adversarii lor pareau a invinge si era imposibil de acceptat ca sacrificiul martirilor pentru credinta sa fi trecut neprimit de Dumnezeu. Si atunci - in urma interpretarii textelor biblice din perspectiva caracterului lui Dumnezeu - doua idei au inceput sa capete din ce in ce mai mult contur: ideea judecatii dupa moarte si ideea rasplatirii celor drepti. Logica este urmatoarea: cei rai trebuie pedepsiti, cei buni rasplatiti dar cei buni trebuie si ei sa ia parte la binecuvantarile viitoare de care vor beneficia cei credinciosi in ziua cand Dumnezeu urma sa isi instaureze Imparatia pe acest pamant.

Intrucat in gandirea ebraica Imparatia lui Dumnezeu se va instaura pe acest pamant (fie si dupa distrugerea celui actual, vezi in acest sens de ex 2 Petru 3:10) se punea problema ce se va intimpla cu cei drepti care au murit, in special martirii. Logic ca si ei trebuiau sa participe la acel moment intrucat isi dadusera viata tocmai pentru ca Torah sa fie aparata. Solutia a fost identificata in conceptul de inviere a trupulurilor astfel incat martirii sa fie prezenti fizic alaturi de restul evreilor la momentul final al binecuvantarii lui Dumnezeu. Spre diferenta de conceptiile noastre oarecum individualiste, gandirea ebraica pune accent pe ideea de colectiv, de popor privit ca un intreg, in special in acele perioade fiind de neinteles ca poporul sa nu ii cuprinda pe toti membrii lui la momentul rasplatirii. Este o consecinta directa a notiunii de legamant colectiv din Vechiul Testament.

Referitor la scena cu orbul din nastere (ioan 9:1-7) este ceva foarte interesant. Exista o conceptie populara ebraica in timpul lui Isus conforma careia copii platesc inclusiv pentru pacatele parintilor. Se regaseste si pe la noi, mai ales prin mediul rural, in diverse expresii paralele cu gandirea biblica. Multi evrei dadusera o interpretare de acest tip, extrem de ingusta si superficiala textului din Exod 20:5. Eroarea de interpretare nu era noua si profetul Ezechiel incercase corectarea ei (Ezechiel 18:14-20). Mantuitorul corecteaza si el conceptia populara eronata a ucenicilor aratand ca acel orb nu era asa datorita unor pacate personale sau ale parintilor sai ci fusese horatat de Dumnezeu sa fie asa pentru ca puterea lui Dumnezeu sa fie aratata in vindecarea lui de catre Isus. Evreii stiau foarte bine ca Dumnezeu poate decide in acest mod (Exod 4:11). In acest pasaj nu cred ca se pune in discutie notiunea de reintrupare (indiferent ce intelegeti prin asta).