[cristiboss56]

Facerea 1 , 29 : "Apoi a zis Dumnezeu : < Iata , va dau toata iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra > " . In lumea primordiala, in Gradina Raiului, omul se hranea cu plante si produsul lor. Ferocitatea si, implicit suferinta, urmeaza caderii omului in pacat. Sfantul Vasile cel Mare spune ca , " dupa potop, cand omul si-a schimbat felul vietuirii si s-a departat de hotarul randuit lui, Domnul, cunoscand ca omul este risipitor , i-a ingaduit folosirea tuturor felurilor de hrana :< < Tot ce se misca si ce traieste sa va fie de mancare; toate vi le-am dat, ca si iarba verde >> (Facerea 9, 3). Prin aceasta ingaduinta, si celelalte dobitoace au fost slobozite sa le manance. " Este limpede insa ca toate cele zidite de Dumnezeu erau bune si folositoare, caci "a potrivit Dumnezeu toate cate a facut si, iata, erau bune foarte" (Facerea 1, 31 ). Problema insa apare cand omul nu intelege buna folosire a celor incredintate lui. Nesabuinta de care am amintit mai la toate topicele de pe forum. Sfintii Parinti ai Bisericii spun, in unanimitate ca drept cauze principale ale tuturor relelor pe care le observam in asta lume si a sufletului nostru sunt " pacatul si patimile, ca forme ale bolii spirituale". Biserica vorbeste de opt patimi care "subjuga sufletul omenesc", prima dintre acestea, find lacomia pantecelui. "Nimic nu e rau din cele ce sunt, decat reaua lor intrebuintare, care vine din negrija mintih de a cultiva cele firesti " ( Sfantul Maxim Marturisitorul - <400 de capete despre dragoste>. Dumitru Staniloae in <Antropologia ortodoxa> spune : "Pe plan mîstico - ascetic , cunoasterea ratiunilor Cuvantului sadite in lucruri, duce, in primul rand, la buna folosire a lor. Caci daca am vedea cu ochii duhovnicesti ca intreaga natura ne este data : nu spre a ne folosi de ea posesiv si cu o sete nesfarsita sete de acaparare, ci pentru a-L slavi pe Dumnezeu si pentru a-I multumî Luî , nu am ajunge la pacat ( sau patimî ) prin vreo folosire incorecta si neconforma cu scopul lucrurilor. Neantelegand insa rostul tuturor, noi, de multe ori, dam vina pe lucruri, iar prin aceasta, pe Creatorul lucrurilor, dar, de fapt, vina este a noastra, pentru ca nu stim sa folosim lucrurile in conformitate cu scopul lor primar. " Iata, acea nesabuinta, lacomie ce dainuie in viata noastra explicata atat de bine Dumitru Staniloaie .