Citat:
În prealabil postat de sophia
postul Craciunului este ceva mai greu de inteles rostul lui, fata de celelalte posturi.
Eu stiu ca Invierea Domnului este in sine si o bucurie. Dar se combina acolo tristetea evenimentelor de dinainte cu bucuria finala. Acolo postul este de inteles.
La fel la celelalte posturi de peste an. Se inchina sarbatorii mortii unor sfinti si muceniciei lor.
La Craciun in schimb postul care inseamna pentru om seriozitate, retinere, sa nu serbezi, sa nu te bucuri, se combina cu bucuria evenimentului.
|
Neintelegerea dv pleaca de la doua premize gresite.
Prima premiza gresita este aceea ca postul ar fi prilejuit de un eveniment trist. De exemplu, de moartea Mantuitorului. Sau de adormirea Maicii Domnului. Ori de moartea Sfintilor Apostoli Petru si Paul.
Or, nu este asa. Ideea postului este de curatire. De traire (o vreme si in mod partial) inca de pe Pamant asemenea ingerilor din Cer. Astfel, vazut, postul ne pregateste pentru un eveniment exceptional.
De aceea a postit Moise. Nu fiindca isi presimtea sfarsitul. El a murit mult timp dupa aceea. Postind, Moise s-a curatit ca sa il intalneasca pe Domnul. Cu alt prilej, am putea analiza legatura intre 40 de zile de post al lui Moise si faptul ca si-a condus poporul 40 de ani in desert. Deocamdata, retinem ca nu exista legatura intre postul lui Moise si ceva trist.
De aceea a postit si Ilie. Nu inainte de propria moarte. Dar inainte de a petrece langa Domnul pe pamant. In ambele cazuri, acesti doi mari profeti au postit: ca sa se curete, in vederea unui eveniment exceptional. In ambele cazuri acest eveniment a fost o teofanie. Cu alt prilej, am putea analiza ce legatura e intre durata de 40 de zile a postului lui Ilie si faptul ca durata intalnirii lui cu Dumnezeu a fost de 80 de zile. Deocamdata, atat.
La randul Lui, Domnul nu a postit 40 de zile fiindca urma sa moara, ci fiindca urma sa intre, ca Rege, in Ierusalim. De murit, a murit, dar mai multe zile mai apoi. Acesta este motivul pentru care, din punct de vedere liturgic, Saptamana Patimilor nu face parte din Postul Pastilor, lucru despre care am vorbit mai in detaliu pe alt topic.
Al doua premiza gresita este aceea ca postul ar insemna sa nu te bucuri. Ca ar fi, adica, ceva trist. Este adevarat ca o veche porunca a Bisericii, inca in vigoare, spune sa nu faci nunti in zile de post. Intr-o formulare mai extinsa: sa nu organizezi, nici sa participi daca altcineva organizeaza, petreceri cu dans in zile de post. Aceasta nu inseamna sa nu te bucuri, nici sa fii trist in zile de post, lucru pe care nu l-am citit in nicio rezolutie a Bisericii. Dimpotriva, Domnul ne indeamna sa nu tinem post ca fariseii: ei obisnuiau sa se imbrace in sac si sa-si puna cenusa in cap. Crestinul este vesel in inima lui in toate zilele, dar mai ales in zilele de post. Daca se simte trist peste masura si fara motiv aparent, e bine sa discute aceasta cu duhovnicul lui.
Nu rezulta de nicaieri ca Moise a fost trist cat timp a tinut post. Nici ca Ilie a fost trist, ci, intuind cam ce fel de temperament avea Ilie, eu cred ca abia astepta sa se intalneasca cu Dumnezeu si inima ii salta de bucurie. Nu rezulta nici ca Domnul a fost trist. Prin urmare, nici noi nu trebuie sa fim tristi in Post, nici sa credem ca Postul insusi ar fi fost randuit de cei care ne conduc spre Cristos in vederea anticiparii vreunui eveniment trist.
Laudat fie Isus!