Se pare ca Sf, Ioan Rusul nu are astampar si se nevoieste de colo-colo, printre noi, nevrednici pacatosi ai zilelor acestea.
Spuneam pe undeva ca, daca mi se intampla sa iau la ocazie pe cineva, niciodata nu iau bani de la nimeni. Nu o spun ca o lauda, ci ca o explicatie a faptului ca sotia mea, ani in sir statea la ocazie, de multe ori cu cei doi copii si cu bagaje, in drum spre/dinspre parintii de la tara. Cand in sfarsit am revenit in Romania si aveam masina noastra, sotia m-a rugat cu blandete: "Sa fii cu inima buna si sa iei pe cei necajiti in drumul tau, dar sa nu te bucuri niciodata la banutul lor!" Si cum cu genul asta de sfaturi am fost eu insumi de acord, n-am incercat s-o contrazic!...
La inceputul acestui an, sotia a trebuit sa se interneze intr-un orasel de munte, la aproape 200 km de oraselul nostru, iar eu a trebuit sa merg in acea perioada destul de des la ea la spital. O data, la intoarcere, am vazut la ocazie o doamna bine imbracata, care parca nici nu indraznea sa faca cu mana. Eu eram cu cei doi copii, cel mare alaturi de mine, iar cel mic in spate. Am oprit si am intrebat-o unde merge si a zis ca ar dori sa ajunga in primul oras aflat la vreo 60 de km. N-am vorbit nimic tot drumul, ci ascultam tacuti muzica religioasa de pe CD-urile facute de mine insumi, inspirat fiind de multe ori tot de userii acestui forum minunat. Ajunsi in apropierea orasului, doamna m-a rugat sa opresc undeva, ca vrea sa coboare. Era camp liber, dar am inteles ca doreste sa traverseze linia ferata... ma rog. La coborare a vrut sa-mi ofere bani, dar copiii au "sarit" imediat cu lamuriri: "Pastrati-va banii si mergeti cu Dumnezeu! Tati nu ia bani niciodata!" Usor stinghera, femeia a scos o carte din geanta si i-a dat-o copilului din spate: "Macar cu atat sa va pot multumi si eu! Dumnezeu sa va dea sanatate si sa va binecuvinteze!" Am multumit frumos si ne-am continuat drumul. Cu atatea griji pe cap, nici n-am vazut despre ce carte era vorba. Imi imaginam ca femeia era membra a vreunei secte si s-o fi gandit sa ma "indrepte" catre ei! Stiam ca e vorba de o carte religioasa, dar nici nu am dorit atunci sa ma uit sa vad ce si cum.
Au trecut de-atunci exact 40 de zile. Astazi mi-a "sarit" in ochi acea carte care parca tot astepta s-o iau si pe ea in seama. Cand ma uit mai atent: "SFANTUL IOAN RUSUL - Viata, minunile, Paraclisul, Acatistul si slujba". Marturisesc ca pana astazi n-am stiut nimic despre acest sfant. Am deschis la intamplare si am inceput sa citesc si m-am pomenit cu lacrimi in ochi cu fiecare pagina ce-o parcurgeam. Mai apoi, m-am asezat comod si-am luat-o de la capat. Pe cat imi sta in putere am sa va redau cat am putut gasi pe net, ramanand de voi putea, sa continui sa transcriu restul din aceasta carte care nu poate lasa pe cineva indiferent!
In viata asta, nimic nu-i intamplator. Sunt sigur ca dupa ce veti citi, va veti lamuri singuri despre ce fel de sfant este vorba, si multi il veti indragi din prima clipa!