[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de anita

Am auzit de la cineva de un copilas cu o afectiune la ochi care s-a vindecat prin impartasanie saptamanala.

Iar intrăm în ţinutul bazaconiilor...
Nu că nu s-ar vindeca, puterea Împărtăşaniei întrecînd înţelegerea noastră, dar tipul de argument adus aici face parte din speculaţiile prea frecvente ale amatorilor de miracole.
Aveţi demonstraţii certe, de ordin medical, că vindecarea ochilor nu s-a făcut şi pe altă cale? Sau doar credeţi, aşa, vag şi neinformat, fiindcă vă place să credeţi?
Nu mai puneţi mereu căile naturale pe care tot Domnul le-a lăsat în lume, în conflict cu Sfintele. Ele nu se află în conflict, ci în continuitate!

Cine poate garanta, oameni buni, că vindecarea nu ştiu cărei probleme oftalmologice (că doar nu şi-o fi recăpătat vederea vreun orb - asta ar fi chiar minune!, exceptînd cazul cunoscut al orbirii isterice care ţine de altceva, nu de miracol) nu se datorează acţiunii tratamentului medicamentos ori pur şi simplu mecanismelor sanogene ale corpului? Doar atunci când sunt date certe că organismul nu avea reurse şi că mecanismele naturale au rămas fără efect, doar atunci avem motive să credem, în virtutea raţiunii şi credinţei noastre, că a avut loc o minune. Dacă în acest caz nu credem, atunci da, suntem necredincioşi. Dar în rest?....
Şi de ce n-ar merge, de pildă, să vedem împreună cele două acţiuni: tratamentul medical ŞI intervenţia Divină? Oare aşa nu se întâmplă deloc?